Saturday, March 23, 2013

Cititorul - Bernhard Schlink


Cititorul  este una din cărţile pe care este necesar să o citiţi la un moment dat, este o carte cu o poveste interesantă, dificilă, care tulbură.
Am văzut filmul în anul 2008, tulburător şi diferit deopotrivă, am amânat un timp lectura acestei cărţi, încă chiar după 5 ani citind-o am revăzut vizual filmul.
Cartea are maxim 200 de pagini , nu am rezistat să o las din mână până nu am terminat-o, scriitura este cursivă şi aerisită.
Michael, un tânăr de 15 ani , o cunoaşte pe Hanna, controlor de tramvai, care este cu 20 de ani mai în vârstă.
Michael este uimit iniţial de atenţia pe care aceasta i-o acordă, singura dorinţă a Hannei este ca Michael să-i citească câte ceva după fiecare întâlnire amoroasă.
Povestea lor pare intensă şi interzisă în acelaşi timp,se sfârşeşte repede plin plecarea Hannei, iar regăsirea celor doi se va întâmplă 8 ani mai târziu în nişte împrejurări mai puţin fericite.
Michael se pregăteşte să devină avocat, asistă la diverse procese la tribunal, loc în care o va reîntâlni pe Hanna . Aceasta este acum acuzată de moartea multor femei dintr-un lagăr de concentrare din Cracovia.
Surpriza este că Hanna nu pare să realizeze că acţiunile sale au dus la moartea acelor femei, recunoaşte chiar că a scris procesul verbal , în realitate Hanna nu ştia să scrie sau să citească.
Singurul care-şi dă seama de secretul ei este Michael, însă nu poate inteveni în proces, iar Hanna primeşte drept pedeapsă închisoare pe viaţă.
Cu toate că nu o va vizita niciodată în închisoare Michael, va înregistra pe casete şi-i va trimite diverse cărţi. La un moment dat primeşte o scrisoare din partea ei, se vor reîntâlni la 18 ani după închiderea ei. 
Mai apoi va afla că a învăţat să scrie şi să citească în închisoare ajutată de casetele sale, că a decis să renunţe la viaţă cu o zi înainte să iasă din detenţie deoarece se considera vinovată de lucrurile comise în lagăr.
Michael continuă să se simtă vinovat de povestea de viaţă a Hannei, înţelege destul de greu acţiunile ei radicale, faptul că nu a recunoscut la proces că nu poate citi sau scrie.
În detenţie însă Hanna se schimbă, învaţă să scrie şi să citească pentru a nu-l dezamăgi, dar continuă să creadă că nu merită iertarea pentru faptele comise.
Este impresionant descrisă călătoria lui Michael la un fost lagăr de concentrare, pentru a înţelege care au fost motivaţiile Hannei, un episod foarte real şi dureros.
Pentru Michael, Hanna pe care a cunoscut-o iniţial este foarte diferită de cea pe care o regăseşte la proces, rămâne alături de ea în ciuda tuturor dovezilor.
Michael pare să sufere cel mai mult în urma celor întâmplate, loialitatea sa este surprinzătoare.
Cartea nu este diferită de film, impactul a fost acelaşi,povestea este tristă  şi impresionează. Este greu de înţeles de ce Hanna a ales să mintă la tribunal, de ce Michael i-a stat alături atâţia ani?
Iar descrierea vizitei la lagărul de concentrare mi-a reamintit de vizitarea Muzeului Holocaustului din Budapesta de vara trecută(acelaşi impact).
"Sometimes the memory of happiness cannot stay true because it ended unhappily. Because happiness is only real if it lasts forever? Because things always end painfully if they contained pain, conscious or unconscious, all along? But what is unconscious, unrecognized pain? ” 





No comments: