Thursday, July 08, 2010

Dilema studiilor postuniversitare


Dilema Veche propune azi un supliment foarte interesant: Dilema studiilor postuniversitare, supliment care încearcă să pună faţă în faţă avantajele şi dezavantajele urmării unui master în România sau în străinătate.
În articolul Fundamentul educaţiei, M.Maci spunea :" Valoarea diplomei e exact aceeaşi cu a certificatului de naştere sau a oricărui alt act de la dosar, trebuie să fie acolo, mai departe nu se uită( şi nu se întreabă)nimeni."
În Masterat în România-Studiu de caz, S.Costreie, adăuga :"Din cauza goanei după studenţi, la care suntem obligaţi să participăm,majoritatea programelor masterale acceptă-aproape fără excepţie-cam orice student care se înscrie la masterat,ajungându-se astfel la situaţia paradoxală şi regretabilă în care uneori nivelul academic al anumitor cursuri de la masterat să fie mai jos decât al celor de la licenţă..."
"O altă problemă este dată de faptul că la masterat se păstrează de cele mai multe ori vechiul format de curs, în care profesorul îşi ţine discursul şi studentul îşi ia notiţe în bancă"- Vi se pare cunoscută această afirmaţie? Cred că în mai mult de 80% dintre cazuri în România aşa continuă să se desfăşoare studiile de master, iar în cazul masterului pe care îl urmez situaţia e neschimbată, din păcate.
Mai apoi am aflat că în Olanda, masterele sunt împărţite în 3 categorii: Professional Master(destinat celor care doresc să obţină cunoştiinţe practice şi experienţă de muncă prin intermediul unor internship-uri), Taught Master(destinat acumulării de cunoştiinţe teoretice) şi Research Master(un master de 2 ani care te pregăteşte cel mai adesea pentru o carieră academică).
Sunt foarte puţine motivele pentru care ar trebui să încurajezi un proaspăt absolvent de facultate să-şi continue studiile postuniversitare în România, poate numai lipsa resurselor materiale ne determină cel mai adesea să urmăm acest traseu.
După un an de master în România , la o universitate cu grad de încredere ridicat din Bucureşti, din domeniul ştiinţelor economice, am ajuns la convingerea că trecerea la sistemul Bolognea a fost nepregătită, mult prea rapidă, iar acest lucru se resimte mai ales în pregătirea noastră, a masteranzilor.
Dilema studiilor postuniversitare are de fapt o rezolvare uşoară: dacă îţi permiţi financiar nu are nici un rost să-ţi continui studiile în România, pentru că vei continua să te loveşti de aceleaşi lipsuri ca şi în cazul studiilor de licenţă, uneori chiar mai pregnante.

3 comments:

maria said...

Situaţia este întradevăr generală (şi proastă) dar nu a fost creată de sistemul Bologna, altă tâmpenie în care ne-am băgat cu capul înainte că doar deh , aşa zice Europa. Din surse destul de credibile ştiu că de fapt noi acum suntem mai catolici decat papa pentru ca de fapt acest sitem a fost adoptat în grabă doar de ţările de la coadă gen România, Bulgaria. Problema diplomelor pe bandă bune doar de pus în dosar lângă certificatul de naştere afost creată de trecerea la sitemul privat , adică la crearea locurilor cu paltă respectiv facultăţilor cu plată (private). Asta i-a determinat si pe cei care erau de stat să înceapă vânătoarea de studenţi şi crearea de sucursale oriunde. pe nimeni nu m-ai intereast pregătirea sau măcar capacitatea intelectuală a celui ce vrea să fie student sau masterand, contează să aibă banii de taxă. Iar în ce priveşte calitatea studiilor, a cursurilor de unde atâta când şi ei acum citesc din alte cărţi şi se copiază între ei?

ANA MARIN said...

Nu pot sa dezaprob nimic din ce ai scris.Dupa cum spuneam totul a fost facut pe fuga, adaptat, dar o adaptare echivalenta cu modul in care se traduc filmele aduse la noi in cinema:)

quotationsfreak said...

Din pacate, sistemul nostru de inbatamant se afla pe marginea prapastiei. Numai cand vad cum au tot nenorocit bacul in ultimii ani, ma infior. Asa ca de nu ar avea aceeasi soarta si admiterile la facultate si master? pacat, mare pacat.