Sunday, June 30, 2013

Iunie altfel...


Iunie Books:
Supuse sau Rebele-Aurora Liiceanu
Paradoxul iubirii-Pascal Bruckner
Ca o apă care curge-Marguerite Yourcenar
Nopţi în Rodanthe-Nicholas Sparks
Darul unei zile-Anna Gavalda
Marele Gatsby-F.S.Fitzgerald
Iunie Film:
The Great Gatsby
Iunie Music:
Burning Bridges-Onerepublic
Iunie Words:
If you can dream it, you can do it!

F1 British GP 2013


După câteva săptămâni de pauză, F1 a revenit în Europa, unde va rămâne până în septembrie. 
După cursa din Canada,de la începutul lunii, a urmat în acest week-end cursa de la Silverstone, iar spectacolul nu a lipsit.
Hamilton reuşea sâmbătă să câştige pole-ul, urmat de Rosberg şi Vettel, s-a descurcat bine după start , însă a fost primul pilot ghinionist din cursa de azi.
Au fost în total 3 piloţi ghinionişti, care din cauza panei de pneu au trebuit să facă o oprire suplimentară sau chiar să abandoneze, ca în cazul lui Vergne.
Massa a reuşit cel mai bun start, a plecat de pe locul 12 şi a ajuns pe locul 5, credeam că va termina cursa de podium, însă pneul său nu i-a dat nici o şansă.
Vettel  fost multă vreme la conducerea cursei , mă aşteptam la încă o cursă dominată şi câştigată de el, din fericire pentru spectacol, Vettel a abandonat din cauza problemelor la cutia de viteză.
Pe podium s-au aflat : Rosberg, Webber si Alonso, Raikkonen a terminat doar pe locul 5.
In primii 10 au mai terminat: Hamilton(4), Massa(6),Sutil(7),Ricciardo(8),Di Resta(9),Hulkenberg(10).
Următoarea cursă se va desfăşura pe 7 iulie în Germania!




Monday, June 24, 2013

My RUNNING Notes : These days when you can't run


                                            “Every day is a good day when you run.” –Kevin Nelson

Pe lângă toate acele zile, săptămâni, luni în care alergi, progresezi, testezi, sunt şi acele momente în care nu poți alerga.
După cursa din mai, am început să mă pregătesc pentru cursa din septembrie(voi scrie mai multe pe parcurs) şi cu toate ideile de îmbunătăţire pe care le am după această cursă, am impresia că luna aceasta nu am reuşit să alerg cât mi-am propus.
Săptămâna trecută am fost foarte răcită, sâmbătă am alergat totuşi 5.4 km, însă răceala nu a trecut, din contră...
Momentele în care nu alerg sunt fie din cauza răcelilor(care nu mă ocolesc adesea), fie sunt prea obosită şi-mi trebuie o zi în plus de odihnă, fie sunt plecată în vacanţă.
Sunt momentele care-mi plac cel mai puţin , pentru că am impresia că progresul stagnează, că ritmul nu mai e același , poate părea greu de înțeles...
Am alergat obosită, răcită, tristă, fericită şi de fiecare dată alergarea m-a răsplătit cu un sentiment de împlinire.
Si după aceste zile în care nu pot alerga, mă reîntorc să alerg cu un entuziasm mai mare, iar lucrurile redevin normale. 
Știu că pentru un antrenament corect trebuie respectați timpii de repaus între antrenamente, însă zilele în care alerg sunt într-adevăr zile bune :)





Monday, June 17, 2013

Supuse sau Rebele-Aurora Liiceanu


Una din lecturile foarte interesante din ultima vreme a fost Supuse sau rebele, cea mai recentă carte a Aurorei Liiceanu de la editura Polirom.
La fel cum s-a întâmplat şi cu celelalte romane ale sale pe care le-am citit(Rendez-vous cu lumea, Cuvinte încrucișate,Patru femei, patru povești), nu au lipsit anumite întrebări nici la sfârșitul acestei cărţi.
Cartea se aseamănă mult cu Patru femei, patru poveşti , am remarcat aceeași plăcere de a scrie poveștile unor femei şi într-adevăr avem nevoie de astfel de lecturi!
Avem două povești şi două personaje feminine celebre: Hadley Hemingway şi Zelda Fitzgerald, care par a avea în comun doar faptul că au fost soțiile unor scriitori celebrii.
Au trăit în aceeași perioadă, la un moment dat au frecventat aceleași cercuri, însă au înțeles şi au trăit foarte diferit.
Hadley Hemingway, prima soţie a scriitorului Hemingway, şi-a dorit mereu o viaţă liniştită alături de soţ şi de copii,era o persoană mai degrabă şteasă şi prea puţin interesată de lumea mondenă pe care o frecventa soţul său la Paris.
Spre deosebire de Hadley, Zelda este extravagantă, îşi doreşte independenţa financiară, încalcă toate regulile, iar în final ajunge să se piardă în lumea zbuciumată în care trăieşte.
Hadley renunţă la căsătoria cu Hemingway după 5 ani, din cauza infidelităţilor şi indeciziei acestuia, iar mai apoi îşi va găsi un soţ, care să-i ofere căminul mult visat.
Zelda începe să scrie în momentul în care-şi dă seama că soţul ei i-a folosit jurnalul pe post de inspiraţie pentru romanele sale, se apucă şi de balet, însă mediul în care trăieşte şi stilul de viaţă o vor conduce la internarea într-un sanatoriu.
Poveştile celor 2 femei sunt interesante şi bine documentate, iar în final ni se prezintă varianta care combină cel mai bine punctele forte ale Zeldei şi ale lui Hadley-Martha Gellhorn, cea de-a treia soţie a lui Hemingway.
Martha nu a fost o familistă, totuşi a adoptat un copil, era elegantă, cu farmec şi independentă. A scris reportaje din zonele de război, a îndrăznit să-şi clădească propria carieră , dar nu a renunţat la feminitate.
Este o lectură care probabil vă va lăsa cu ceva întrebări după terminarea ei, eu o recomand pentru faptul că reuşeşte să aducă cititorului modele feminine : cu greşelile lor, cu temeri,îndoieli, bucurii, realizări.
"Ce este, în fond, o femeie în zilele noastre? Este o femeie sfâşiată de dilema alegerii între un destin în care viaţa de familie, maternitatea, un soţ alături, de care ştie că are nevoie, contează prioritar şi un destin în care cariera, munca, relaţiile, recunoaşterea sau măcar aprobarea celorlalţi sunt mai importante decât orice altceva."




Saturday, June 15, 2013

My Cote D'Azur Diary: Monaco:F1, glamour, casino (9)

 Monaco are o forta de atractie incredibila, mai mic decat Central Park din New York, stat independent si paradis fiscal, un loc incarcat de istorie, povesti cu printese, care s-a dezvoltat atat pe verticala cat si pe orizontala.
Dupa vizita la Palatul Princiar, am vizitat Marea Catedrala alba din apropiere, in stil neo-romanic, care dateaza din secolul al XIX-lea si care adaposteste mormantul printesei Grace, acoperit in permanenta cu trandafiri.
Catedrala este impresionanta in ceea ce priveste dimensiunea sa si detaliile sculptate in piatra.
Pe faleza stancoasa am mai vizitat Museul de Oceanografie, un loc minunat in care am petrecut mai bine de 3 ore.
Cladirea care gazduieste muzeul a fost construita special , este impresionanta, salile sunt mari si luminoase, subsolul adaposteste un acvariu foarte mare , in fata caruia ne-am relaxat complet.
Speciile pe care le-am vazut aici au fost numeroase, de la meduze, caluti de mare, pesti divers colorati, de marimi variate, rechini,etc.

Dupa vizita la muzeu am savurat o masa gustoasa la un restaurant cu specific italian , aproape de centrul vechi, iar apoi am pornit sa descoperim strazile si cladirile din Monaco.
Deoarece spatiul este limitat in Monaco, s-a construit destul de mult in ultima vreme pe verticala, cu toate acestea nu mi-a dat nici un moment impresia ca ar fi un loc aglomerat.
Casele sunt specific frantuzesti, cu obloane si flori colorate, cochete, o adevarata placere pentru privitori!
In Monaco veti regasi peste tot poze cu printesa Grace si copii sai , evocand diverse momente importante din istoria acestui oras.


Strazile din Monaco sunt curate, mici  si faimoase pentru ca in fiecare an din 1950 pana in prezent, gazduiesc in luna mai  , cel mai asteptat moment din F1- Cursa de la Monaco.
Desigur este si preferata mea, este cursa cea mai spectaculoasa, cea mai incarcata de glamour, iar faptul ca am parcurs aceste strazi a fost o dorinta implinita :)


Dincolo de port regasim Monte-Carlo si minunatul sau Casino, cu un dress code strict, chiar si pentru o simpla vizita. A fost construit de Charles Garnier, iar interiorul isi pastreaza stralucirea sa de belle epoque.


Opulenta este oferita si de Hotel de Paris, superb ornamentat , la fel de impresionant ca si   Catedrala Alba  sau Cafe de Paris.

A plouat intreaga zi in care am vizitat Monaco, cu toate acestea , ploia nu m-a deranjat, poate as fi preferat o zi insorita, insa acest amanunt nu a facut sa-mi displaca in vreun fel acest oras. 
Nu ar avea cum sa nu-mi placa Monaco , are tot ce-i trebuie pentru a atrage: istorie, cladiri impresionante, un port spectaculos, gradini exotice.
Este probabil o opinie subiectiva, insa eu m-am simtit cel mai bine la Monaco si mi-as dori sa revin intr-o calatorie viitoare!


Sunday, June 09, 2013

My Cote D'Azur Diary: Amazing Monaco(8)


 O altă zi pe Coasta de Azur-altă destinaţie, poate cea mai spectaculoasă -Monaco. Fiind un fan al F1, mi-am dorit mereu să văd oraşul care oferă cea mai frumoasă cursă a sezonului, să parcurg acest traseu, iar sentimentul este de nedescris...!
Am plecat din Nisa cu autobuzul Ligne D'Azur şi în aproximativ 40 de minunte şi peisaje minunate pe parcurs(am mai trecut încă o dată prin Eze) am ajuns în oraşul care m-a cucerit şi unde m-am simţit ca acasă încă de la început.
A fost singura zi din cele 7 în care a plouat, dar nici măcar ploia nu putea să-mi strice ziua minunată pe care am petrecut-o în Monaco.
Oraşul este mic, poate fi lejer parcurs la pas, ceea ce este şi sfatul meu, cu siguranţă nu veţi fi dezamăgiţi de ceea ce oraşul vă poate oferi.
Prima oprire a fost vizitarea Palatului Princiar, în partea veche a oraşului şi este reşedinţa familiei Grimaldi.
Mobilierul este superb, alături de tablouri şi fresce, sunt deschise vizitării numai 11 camere, am optat pentru un ghid audio în limba franceză( se poate opta şi pentru engleză, germană, italiană,etc).
După vizitarea palatului princiar am vizitat şi un muzeu al armelor şi costumelor diverşilor generali , acest muzeu fiind inclus în biletul pentru Palatul Princiar.
La ora 11:55 am asistat la schimbarea gărzii regale, un adevărat spectacol , care a durat aproximativ 20 de minute.


Palatul oferă şi o panoramă foarte frumoasă asupra Portului şi zonei Monte Carlo, totul este terasat, apă este azur, iar yahturile albe din Port completează acest tablou minunat. Din acest punct de vedere, Monaco, este probabil unic...
Tot aici în zona veche, veţi găsi multe magazine de suveniruri , şi pentru că F1 este un eveniment important la Monaco, nu lipseşte Ferrari Store, iar eu nu am rezistat tentaţiei....

Au urmat apoi Marea Catedrală Albă, Muzeul Oceanografic, Grădinile Exotice, Casinoul, dar despre toate acestea în postările viitoare...


Saturday, June 08, 2013

My BUDAPEST DIARY : It's been an year!(6)

Anul trecut în această perioadă mă bucuram de 5 zile în Budapesta, iar aici începeam să vă povestesc despre locurile frumoase pe care le-am văzut.
După doar un an de la această călătorie şi alte călătorii despre care am început să scriu, recunosc că încă îmi e dor de Budapesta....
Nu ştiu de ce este încă o destinaţie subestimată, pe mine m-a cucerit, oraşul este ofertant: turistic, cultural,financiar,etc.
Cred că sunt oraşe care pur şi simplu îţi plac, care te cuceresc cu farmecul lor, dar mai cred că acest lucru este până la urmă subiectiv.
Aşa s-a întâmplat în ceea ce mă priveşte cu Budapesta şi alte câteva oraşe: imediat cum am ajuns m-am îndrăgostit de Podul cu lanţuri, apoi drumul spre Citadelă s-a dovedit o adevărată aventură în acea perioadă, mi-a plăcut plimbarea cu vaporaşul pe Dunăre, panorama din Sf Stefan ,etc.
Nu am povestit până acum despre cafenelele din Budapesta, pentru că în fiecare dimineaţă ne-am făcut planuri într-o altă cafenea.
Am început la Costa Caffe în centrul oraşului într-o zi foarte călduroasă de iunie, a urmat apoi cafeneaua micuţă Amelie situată foarte aproape de locul în care am fost cazată(Lehel Ter), o socată răcoritoare pe Andrassy şi cel mai bun latte de la Cafe Vian.

Cafe Vian era o cafenea şi French Bistro foarte aproape de Catedrala Sf. Stefan, avea acel aer boem , specific oricărei cafenele din Franţa.
În Budapesta am găsit multe terase , cafenele şi alte locuri pentru degustări de vin, oamenii erau foarte relaxaţi, se bucurau de câteva momente libere în faţa unei cafele , în compania prietenilor.
Bulevardele sunt mari, multe spaţii de plimbare pentru pietoni, oraşul nu duce lipsă de spaţii verzi , iar asta se simte, iar parcurile sunt foarte îngrijite.
Un oraş care poate fi minunat în orice perioadă a anului, m-ar încânta să-l revizitez iarna pentru piaţa de Crăciun.
M-am bucurat de multe momente de libertate în Budapesta, tot aici m-am gândit că aş putea deveni un alergător... :) 
Ştiu sigur că mă voi reîntoarce în Budapesta într-o zi!


Sunday, June 02, 2013

The Great Gatsby(2013)


De la Inception sau Midnight in Paris şi nu m-a mai cucerit un film aşa cum a reuşit seara trecută The Great Gatsby.
După ce am văzut trailer-ul speram că va fi un film reuşit , insă nu m-am gândit că poate fi atât de captivant, o adevărată surpriză.
Părerile cu privire la acest film sunt împărţite:unii îl laudă, alţii îl critică, nu am citit încă cartea, însă filmul cu siguranţă mi-a plăcut!
Chiar dacă este scrisă în 1925 povestea pare foarte actuală, se prezintă o lume în mişcare continuă, o economie care pare sclipitoare, dar este instabilă, visuri, bani, prieteni.
Decorurile sunt frumoase şi spectaculoase, rochiile delicate aparţin lui Catherine Martin, coloana sonoră o îmbinare ingenioasă de jazz şi muzică actuală( Lana del Rey, Beyonce, Jay Z).
Prezenţa lui Di Caprio în acest film mi s-a părut iniţial surprinzătoare, însă reuşeşte un personaj adorabil, credibil, un cu optimism care nu se potriveşte epocii în care trăieşte.
Jay Gatsby este un personaj enigmatic şi controversat, prea puţini îl cunosc cu adevărat, cei mai mulţi se folosesc de influenţa sa şi apar la petrecerile sale extravagante . Însă Gatsby este un etern îndrăgostit , manierat, care şi-a dorit să urce pe scara socială pentru a-i putea asigura lui Daisy stilul de viaţă cu care era obişnuită.
Daisy(Carey Mulligan) este soţia unui fost jucător de polo, o fată preţioasă, indecisă, dornică să trăiască o poveste de dragoste minunată alături de Gatbsy şi totuşi incapabilă de a-şi asuma această relaţia şi a renunţa la căsătoria sa.
Nick(Tobey Maguire) este povestitorul şi singurul prieten adevărat al lui Gatsby, un observator sensibil şi critic. Este legătura dintre Gatsby şi verişoara sa Daisy, doreşte să creadă că în fiecare om zace şi o parte bună, însă realitate reuşeşte în final să-l destabilizeze puţin.
Povestea este minunată, nu te vei plictisi în cele aproape 2 ore şi jumătate, muzica şi decorurile sunt perfecte.
Probabil vă vor cucerii ochii albaştrii ai lui Di Caprio, zâmbetul său ,pozitivitatea, naivitatea şi optimismul personajului său. Dar ca în cazul tuturor personajelor pozitive, sfârşitul său va fi tragic.
De-abia aştept să citesc şi cartea, vă recomand să vă pierdeţi pentru câteva ore urmărind acest film!