Thursday, December 20, 2012

Dineu cu proşti & Cea mai frumoasă carte din lume

Luni , 17 decembrie, am început această săptămână minunat cu o piesă de teatru plină de umor-Dineu cu proşti.
Nici acum nu ştiu cât de repede a trecut 1 oră şi 40 de minunte, timp în care povestea, personajele şi talentul actorilor au reuşit să ne binedispună.
Piesa îi aparţine lui Francis Veber, se bucură de succes încă din 1998, iar Veber a primit premiul Cesar la categoria cel mai bun scenariu.
Pierre(Ion Caramitru) este scriitor şi patron al unei edituri din Paris, iar marea sa încântare este ca săptămânal în zilele de miercuri să organizeze un dineu cu proşti.
Dar de această dată soarta îi joacă o festă, se îmbolnăveşte şi se trezeşte în casa sa cu cel pe care îl avea invitat la dineu său-Francois(Horaţiu Mălăele).
Francois lucrează la fisc, a fost părăsit de nevastă pentru cel mai bun prieten, iar în timpul liber realizează machete din beţe de chibrit.
Francois reuşeşte să o facă pe soţia lui Pierre-Cristine(Costina Ciuculică) să-l părăsească, să afle de amanta sa Marlene(Medeea Marinescu),îi aduce un prieten de la fisc în control, îl împacă cu un prieten mai vechi Cheval(Alexandru Bindea).
În final viaţa lui Pierre este total schimbată  şi este momentul să regrete că pentru atât de mult timp a luat în râs existenţa unor oameni pe care îi considera - proşti.
Replicile sunt comice şi foarte inspirate, povestea e frumoasă, decorul mi-a plăcut foarte mult.
A fost cu siguranţă una din cele mai bune comedii pe care le-am văzut până acum, una din cele mai bune piese de teatru din acest an, o adevărată încântare pentru iubitorul de teatru din mine.
Dacă vreţi să râdeţi, iar şi iar, nu veţi regreta nici un moment prezenţa la această piesă de teatru. Iar talentul actorilor este ... priceless!



Eric-Emmanule Schmitt este scriitorul francez pe care l-am descoperit în acest an şi care m-a impresionant încă de la început prin stilul său firesc şi emoţionant.
Oscar şi tanti Roz nu m-a uimit ca pe mulţi alţi cititori, poate din cauza faptului că subiectul şi toate schimbările pe care Oscar le trece îmi sunt cunoscute din experienţă personală.
Dar Pe când eram o operă de artă a fost o revelaţie, una din cărţile cele mai bune pe care le-am citit în acest an.
Cea mai frumoasă carte din lume este o colecţie de 8 povestiri scurte, despre vieţile, împlinirile, dorinţele unor femei foarte diferite.
Din cele 8 povestiri preferatele mele rămân: Wanda Winniepeg şi E o frumoasă zi cu ploaie.
Wanda Winniepeg este o femeie frumoasă şi bogată, care a cunoscut celebritatea, are un amant tânăr care o adoră, se reîntoarce în oraşul natal şi îl redescoperă pe cel care în tinereţe a fost marea sa pasiune. Şi toată lumea ei e schimbată.....
E o zi frumoasă cu ploaie-Helene este o persoană greu de mulţumit, nimic nu este suficient de bun, iar Antoine o convinge că este cea mai bună opţiune pentru un viitor mariaj. Cum se va schimba lumea sa după decesul lui Antoine, cum va fi schimbată de viziunea lui optimistă şi îşi va găsi o nouă pereche?
"Se ştia în continuare incapabilă de percepţii pozitive, continua să vadă pe un chip, pe o masă, într-un apartament, într-un spectacol, defectul de neiertat care o împiedica să aprecieze.
-Of ce vreme nesuferită! exclamă bărbatul de alături.
Ea se miră singură când se pomeni rostind:
-Nu, vă înşelaţi. Nu trebuie să spuneţi Ce vreme nesuferită, ci E o frumoasă zi cu ploaie!
În clipa aceea, el dobândi două certitudini definitive: o dorea profund pe acea femeie, şi, dacă va putea, n-o va părăsi niciodată."



No comments: