Pe când eram o operă de artă-E.Schmitt

Prima carte citită în acest an scrisă de Eric-Emmanuel Schimtt a fost Oscar şi Tanti Roz,o carte cu un subiect sensibil şi o abordare diferită de tot ceea ce citisem anterior pe acest subiect.

Oscar este un puşti bolnav de leucemie în vârstă de 10 ani,care începe să-i scrie lui Dumnezeu şi ajutat de Tanti Roz pe parcursul a 12 zile şi 12 scrisori încearcă să trăiască toate momentele importante din viaţa unui om.

Pe când eram o operă de artă  mi-a plăcut şi mai mult, am început-o şi nu i-am mai dat drumul din mână, până ce nu am parcurs şi ultima pagină.

Ce aţi face dacă toată viaţa aţi fost înconjuraţi de oameni frumoşi şi de succes şi aţi avea impresia că în comparaţie cu ei nu valoraţi prea mult?

"Mi-am ratat întotdeauna sinuciderile.... Există o mulţime de oameni ca mine pe lume, fără forţă, inteligenţă, frumuseţe sau noroc, dar din nefericire, spre deosebire de ei,eu sunt conştient de asta."

Acesta este începutul cărţii şi e mai mult decât interesant... Nefericitul, Tanzio îl întâlneşte pe Zeus, un artist non-conformist, care îi promite că îi va oferi o motivaţie de a trăi în doar 24 de ore numai dacă renunţă să se sinucidă.

Zeus îl aduce pe tânăr în locuinţa sa impresionantă, unde trăiau alături de el 30 de modele dornice de afirmare, un loc care iniţial îl atrage pe tânăr.

Zeus îl convinge să renunţe la libertatea sa în schimbul admiraţiei celor din jur, îi înscenează moartea, îi convinge familia de veridicitatea acesteia, îşi proiectează ideile non-conformiste pe trupul tânărului.

Şi astfel Tanzio- acum Adam bis, devine opera de artă vie, admirat şi invidiat de toţi, în schimb este obligat să nu mai vorbească, să nu se gândească la noua sa situaţie, devenind în urma unui act obiectul lui Zeus.

Iniţial noua sa situaţie nu i se pare deranjantă, este încântat de mirajul frumuseţii şi celebrităţii , în umbra cărora îşi trăise toată viaţa. Dar dreptat, situaţia se schimbă, omul din el se revoltă, frumuseţea dobândită în schimbul libertăţii nu-i mai este suficientă şi încearcă să evadeze.

O întâlneşte pe Fiona fiica unui pictor orb foarte talentat, Hannibal, se îndrăgosteşte de ea, aceştia sunt singurii care îl văd precum o fiinţă umană, nu o nouă operă vie de artă.

Zeus îl vinde unui milionar pentru o sumă record, acesta moare în scurt timp, sculptura vie ajunge în custodia Muzeului Naţional,dar Fiona împreună cu un avocat încearcă să-i redobândească legal libertatea.

Procesul este lung, complicat, starea de sănătate a lui Adam se înrăutăţeşte treptat, dar vestea că va deveni tată îi oferă o motivaţie reală de a continua procesul.

Chiar dacă procesul părea pierdut de la început, Fiona reuşeşte să-l determine pe Zeus să declare că Adam bis era de fapt o copie, nu originalul şi astfel acesta îşi nu mai prezintă nici un interes pentru public, redevenind un anonim.

Finalul este reuşit, Adam renunţă la frumuseţea care i-a adus numai nefericire, au 10 copii ,  sunt fericiţi , şi-au redobândit echilibrul.

"În tinereţe, când mi-am dorit ca frumuseţea să-şi aibă sălaş în mine, am fost nefericit.Acum ştiu şi accept că ea este peste tot în jurul meu".

Cartea descrie foarte original lumea actulă, cu toată goana ei pentru perfecţiune, frumuseţe, diete, consumerism. Povestea e frumoasă, poate părea ireală pe alocuri, limbajul este direct , înţepător ,dar sincer.

Eram obişnuită cu exprimarea directă a lui Beigbeder, care-mi place mult, dar şi Schimtt este la fel de interesant din acest punct de vedere, iar temele sale originale, deloc plictisitoare...

Adam bis a renunţaţ la viaţă, identitate, libertate pentru a deveni admirat şi frumos. Însă frumuseţea pe care şi-o dorea nu i-a adus şi fericirea, însă acceptarea imperfecţiunii sale i-a adus o familie, o motivaţie, un echilibru.

După această carte rămâne întrebarea: La ce se merită să renunţi pentru puţină fericire? ...., în ceea ce mă priveşte niciodată la libertate...! O lectură pe care v-o recomand!