To Rome with Love(2012)


Tot în septembrie, dar în urmă cu un an, scriam o postare despre un film care mi-a plăcut mult şi pe care apoi l-am revăzut-Midnight in Paris.
Dacă în Midnight in Paris m-am bucurat de boema atmosferă şi poveştile din Paris, To Rome with Love este un nou film în regia lui Woody Allen, o comedie savuroasă,care cu siguranţă o să vă placă...
Filmul este o poveste ,interesantă, plină de umor, lecţii şi cinism , un film smart, în care este surprinsă atmosfera Romei.
Personajele sunt foarte diferite, iar vieţilor lor o sursă de inspiraţie: un arhitect renumit care îşi retrăieşte tinereţea în Roma(Alec Baldwin),un localnic din clasa de mijloc care devine dintr-o dată faimos(Loepoldo Pisanello),un tânăr cuplu din provincie care ajunge la Roma,un director de operă american care doreşte să găsească noi talente.
Arhitectul american, John, se plimbă pe străzile Romei şi ajunge la locul în care a locuit în tinereţe când era student. Prietena sa este vizitată de o altă prietenă, Monica(Ellen Page), o tânără actriţă excentrică, de care se îndrăgosteşte. Este foarte hotărât să renunţe la prietena sa actuală pentru Monica, dar aceasta revine în SUA pentru un nou rol, mult mai tentant decât relaţia cu John.
Leopoldo Pisanello (Roberto Benigni) este un localnic din clasa de mijloc, care are 2 copii şi un serviciu care nu-i aduce mari satisfacţii. Îşi doreşte să fie celebru, iar dorinţa i se îndeplineşte. Dar celebritatea îi va limita libertatea de mişcare, dar îl şi apropie de toate lucrurile pe care nu le încercase până atunci. Este indecis dacă celebritatea sau anonimatul i se potrivesc, aşa că în final când redevine anonim nu se poate adapta.
Cuplul din provincie  ajunge la Roma pentru a se stabili aici, încă cei doi soţi se pierd în mulţimea în mişcarea şi aici începe aventura. El, un individ timid, o întâlneşte pe Anna(Penelope Cruz) o tânără atractivă, plătită pentru câteva clipe de satisfacţie. Soţia sa, Milly, întâlneşte actori celebrii, iar în final cei doi ajung la concluzia că Roma este prea tentată pentru viaţa liniştită de familie pe care şi-o doresc.
Jerry(Woody Allen) este un director de operă proaspăt pensionat, care ajunge la Roma împreună cu soţia sa, psiholog pentru a-l întâlni pe Michellangelo, prietenul fiicei sale.
Îşi va întâlni socrul, care la duş avea o voce de tenor şi decide să-l convingă pe acesta că poate monta opere celebre într-o viziune nonconformistă.
Toate aceste poveşti sunt foarte comice, este un film relaxant, una din cele mai bune comedii pe care le-am văzut în acest an.
Şi dacă poveştile nu vi se par suficiente, la fel ca în Midnight in Paris cadrele de filmare sunt largi, pline de luminozitate, iar locurile alese din Roma foarte tentante.
Este greu să alegi între acest film şi cel anterior, sunt foarte diferite, iar alegerea este până la urmă una subiectivă. Aici sunt mai multe poveşti, mai mulţi actori celebrii, toţi foarte talentaţi, o alegere inspirată.
Filmul ridică diverse întrebări în final: este celebritatea o garanţie pentru fericire, ce se întâmplă când fanteziile întâlnesc realitatea, retrăirea tinereţii va schimba prezentul,arta poate avea succes sub orice formă, până unde poate merge nonconformismul?
Vă recomand acest film, mi-a plăcut mult, m-am distrat urmărindu-l la cinema, iar viziunea lui Woody Allen este ingenioasă.
Un alt film tentant pentru această toamnă ar fi Premium Rush.

Comments