Placebo Live @Bucharest 2012


Pe 6 august Placebo au concertat pentru a treia oară în România,pe stadionul Iolanda Balas, a fost un concert pe care l-am aşteptat din 2009.
A fost un concert perfect, exact aşa cum mă aşteptam , în ciuda temperaturii ridicate şi a orelor de aşteptare până la începerea concertului la ora 22.
Atmosfera a fost întreţinută începând cu ora 18 de Dj Matei, apoi Grimus,iar cu o jumătate de oră înainte de sosirea celor de la Placebo o selecţie a pieselor celor de la The Naked and Famous(Young Blood, The Sun, No way, Punching in a dream),care sunt printre preferaţii mei.
Pe Placebo i-am ascultat de multă vreme, iniţial pentru că erau printre puţinele trupe care reuşeau să fie mereu cu un pas înainea celorlalţi, iar mai apoi am ascultat concertul lor live de la Rock Am Ring.
Şi într-adevăr nu m-am înşelat, Placebo sunt foarte buni live, comunică cu publicul, au un sound fresh şi versuri inspirate.
Piesele de care ne-am bucurat seara trecută au fost:Kitty Litter,Battle for the sun,Every me Every you,Speak in Tongues,Black-Eyed,Special Needs,For what it's worth, I know,Slave to the wage,Bright Lights, Meds,Teenage Angst,Song to say Good-bye, The Bitter End, Running up that hill,Post Blue, B3, Infra Red.
Mi-am dorit să aud live Battle for the sun, For what is worth, Bright Ligts şi Infra red, am redescoperit Running up that Hill şi Meds, un set list echilibrat.
Mi-aş fi dorit să ascult şi Where is my mind, Twenty Years sau Pure Morning, dar o oră şi jumătate în compania Placebo nu e niciodată fost suficient...
Mi-a plăcut atmosfera creată de Placebo, am cântat împreună cu ei piesele preferate, m-am bucurat de un live aşa cum îmi doream .
Chiar dacă nu a beneficiat de aceleaşi eforturi de marketing precum celelalte concerte care vor avea loc luna aceasta, Placebo au revenit în România, au strâns un public care le este fidel şi sper că vor reveni şi în anii următori.
Mi-a plăcut şi remarca lui Brian Molko în legătură cu momentul prezent şi cum ar trebui perceput un concert:"The moment is now.Later the moment will be gone and there's nothing on a little fucking screen that will bring it back", am admirat lipsa de falsitate, doar un comentariu direct.
Setlist-ul mi s-a părut echilibrat, a fost un concert susţinut în forţă, de la Battle for the sun, la For what is worth, apoi singura piesă mai optimistă Bright Lights,Song to say Good-bye,la un mai soft Running up that hill, iar finalul a fost plin de dinamism cu Infra red.
Concertul mi-a lăsat un feeling de fericire şi libertate în final,chiar dacă piesele lor au o oarecare doză de melancolie şi tristeţe,pentru ei muzica nu este comercială, este o modalitate creativă de exprimare a propriilor trăiri.
Cei de la Depeche recunoşteau după apariţia lui Playing the Angel că au o înclinare spre negativitate, probabil că la fel se întâmplă şi în cazul Placebo. Eu îi admir pentru curajul de a transforma lucrurile negative în piese atât de creative, pentru modul direct de exprimare.
Well done, I was happy to be there!:)








Comments

Popular Posts