Friday, January 28, 2011

Pasiunea


Pasiunea(Jeanette Winterson), al treilea roman al autoarei, a fost premiat in 1987,distinctie pe care consider ca o merita din plin. In Romania a aparut in anul 2006 in colectia Raftul Denisei(Ed.Humanitas).
Romanul este impartit in 4 parti: Imparatul, Dama de pica, Iarna cea sangeroasa si Stanca, iar persoanajele principale ale acestor parti sunt pe rand: Henri uncenic bucatar in armata lui Napoleon si Villanelle fiica aventuroasa a unui gondolier din Venetia, care este vanduta de sotul ei si devine vivandiera in trupele franceze.
In prima parte(Imparatul) este descrisa existenta linistita, lipsita de ambitii a lui Henri, care este remarcat de Napoleon si devine astfel ucenicul bucatatului sau.La inceput Henri este impresionat de prezenta si personalitatea lui Napoleon, insa cu trecerea timpului si inceperea razboiului parerea sa se va schimba.
A doua parte(Dama de pica) ne-o prezinta pe Villanelle, o fata curajoasa, care isi castiga existenta in Venetia fie lucrand ca si gondolier ziua, fie noaptea lucrand la cazinoul din oras, activitate care o motiva.
Intr-o seara intalneste la cazinou o femeie interesanta , trecuta de 40 de ani, pe care si-o face prietena, insa aceasta prietenie se va sfarsi destul de repede.
In al treilea capitol al cartii este prezentata atmosfera razboiului, armata franceza ajunge in Rusia, trece prin Moscova, care a fost incendiata de rusi, este cuprinsa de boli si foamete, iar lui Henri dorinta lui Napoleon de a castiga cat mai mult cu orice pret nu i se mai pare o strategie reusita.
In pustiul Siberiei, Henri si cativa din camarazii lui ramasi in viata, o intalnesc pe Villanelle, acum ajuns vivandiera in armata franceza, fiind vanduta de sotul gelos si avar. Planuiesc sa dezerteze, lucru care le reuseste,iar mai apoi strabat intrega distanta Rusia-Venetia pe jos si ajung la familei lui Villanelle.
Henri nu reuseste sa se adapteze intr-un oras cu prea multe stradute, biserici si la fel de multa apa in jur, duce lipsa vietii sale linistite din satul francez, dar stie ca-i este imposibil sa revina in Franta ,fara a fi prins, iar pasiunea sa pentru Villanelle il determina sa ramana la Venetia.
In schimb, Villanelle nu doreste decat sa se reintoarca la vechea prietena de la cazinou, revenirea sa acasa o aduce fata in fata cu sotul gelos, pe care ajutata de Henri il vor omori.
Este momentul in care Henri este acuzat de crima, iar pentru a nu-l omori este internat pe viata intr-un ospiciu din Venetia, refuza sa plece cu Villanelle in Franta la un moment dat si va ramane singur, ocupandu-se de gradina ospiciului, auzind voci ale camarazilor disparuti, dar pastrand aceeasi pasiune vie pentru Villanelle.
Villanelle ramane in Venetia, impreuna cu fetita lor, pe care Henri o vedea in fiecare dimineata in gondola alaturi de mama sa, acesta fiind singurul moment in care cei doi se revedeau.
In orasul deghizarilor, cele doua personaje principale nu se pot ascunde, amintirile razboiului ii gasesc la orice pas, iar fericirea nici macar nu poate fi atinsa.
Romanul este destul de scurt, dar intens, personajele sunt bine construite si credibile, contextul istoric se imbina foarte bine cu realitatile personajelor principale.
Concluzia ar fi urmatoare:" Joci! Joci-castigi! Joci-pierzi! Joci!"

2 comments:

quotationsfreak said...

Hmmm...Pare un pic cam trist! Sarmanul Henri prin cate trece ca sa sfarseasca in halul ala! Si chiar m-ai facut curioasa de ce se sfarseste asa repede prietenia dintre Villanelle si femeia de la cazinou!

ANA MARIN said...

@Margeluta:Cartea chiar e trista, mi-a parut rau de Henri pentru ca era foarte ok ca personaj si nu cred ca merita un astfel de sfarsit.
Iar prietenia dintre Villanelle si femeia misterioasa pe care o intalneste la cazinou se sfarseste repede pentru ca acesta era casatorita, iar noua amicitie nu era tocmai un lucru bun pentru imaginea ei in societatea venetiana.