Saturday, August 16, 2008

Sputnik


"Există vise simbolice, vise care simbolizează realitatea. Există realităţi simbolice, realităţi care simbolizează vise." H.Murakami, În căutarea oii fantastice
Din întâmplare, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, am dat peste diverse opinii cu privire la activitatea literară a lui Murakami. Unele m-au surprins oarecum pt că respectivii declarau că sunt mari fani Murakami, dar mai mereu îl găsesc oarecum greu de înţeles, că oricât ar încerca nu se aproprie de esenţa celor scrise de el... Ciudat!
N-am avut niciodată această impresie, dealtfel nu prea constructivă şi oarecum limitată, din contră de fiecare când îl citesc pe Murakami am impresia că a scris numai pentru mine şi mi-e de ajuns...
De fapt asta m-a determinat să continui să-l descoper de fiecare dată, nu am pus bariere de la început, n-a avut rost să critic fără rost, să-mi pun zeci de întrebări, am rămas doar la a savura o pagină de literatură exact pe gustul meu.
Murakami nu e genul de autor care să se oprească în faţa limitelor, e persoana pentru care limitele ajută doar la o mai bună cunoaştere la un nivel superior.
De curând am terminat de citit Iubita mea Sputnik, o carte frumoasă, pe care am citit-o în 2 zile, cu mari eforturi, pentru că îmi venea din ce în ce mai greu de fiecare dată să o las din mână. De ceva vreme nu mai găsisem acel ceva care să ţină acolo, să nu mă lase să plec, de data asta mă bucur.
Mi-a plăcut de la început la sfârşit, acelaşi stil sincer, împletiri artistice de real şi ireal, întrebări diverse puse la miezul nopţii, poate pentru că atunci venind din lumea viselor eşti mai lucid. O călătorie mai mult ireală îl poartă pe narator până în Grecia în căutarea prietenei dispărute, sau mai bine zis în căutatea propriei identităţi. Cum îl schimbă toată experienţa pe narator, radical...
Îi înţeleg mesajul pentru că după multe căutări, reuşite sau nu, l-am găsit pe Murakami...
După unii romanul ar aborda o temă prea diferită de o anumită normalitate, dar cum normalitatea e o noţiune relativă, iar limitele se estompează în universul lui , deja părerea lor nu mai contează. Marele lui merit este că scrie din ce în ce mai bine şi nu se lasă influenţat de binevoitorii din jur...
Revin şi cu alte opinii referitoare la operele sale pentru că am impresia că merită!
"De ce suntem atât de singuri? de ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulţi oameni pe lumea asta, toţi avem nevoie de altcineva şi totuşi ne izolăm. Pentru ce? Oare pământul se roteşte doar pentru a ne alimenta singurătatea...."

No comments: