Friday, May 29, 2015

Povestea unei familii turceşti - Irfan Orga


Mi-aş fi dorit ca această carte să nu se termine. Atât de mult mi-a plăcut...
După ce am citit Muzeul Inocentei de Orhan Pamuk, literatura turcă a început să îmi placă,aducea acea îmbinare reuşită de noutate, tradiţie, arome.
Irfan Orga îşi reaminteşte în acest roman istoria familiei sale , din momentul în care era un băieţel fericit de 6 ani şi  până la moartea mamei sale în anul 1940.
În anul 1914  autorul avea 6 ani şi locuia împreună cu părinţii şi bunicii săi într-o casă impunătoare, cu servitori  din Istanbul.
Zilele sale lipsite de griji sunt umbrite de moarte bunicului său patern , o figură autoritară.
Tatăl său preia afacerea cu covoare a familiei, însă situaţia ia o turnură neaşteptată în momentul în care Turcia intră în război. Atât unchiul, cât şi tatăl autorului vor deceda pe front, lăsând familia îndurerată şi nevoită să înfrunte multe lipsuri.
După moartea bunicului şi începutul războiului, casa cea impunătoare este vândută, familia se mută într-o casă mai mica. Aceasta va arde în timpul războiului, iar mama autorului, Sevkiye cu cei 3 copii: autorul, Mehmet si Muazzez vor ajunge să locuiască într-un cartier sărac.
Bunica se recăsătoreşte cu un turc bogat, dar care nu-i acceptă familia. Acesta va deceda, nelăsându-i nimic moştenire soţiei sale. 
În aceste condiţii, bunica se mută alături de nora sa, învaţă să accepte lipsurile, are grijă de copii. Mama autorului, chiar dacă avea doar 24 de ani, dă dovadă de multa hotărâre, se angajează la atelierele de confecţii ale armatei pentru a putea supravieţui.
După finalul războiului, începe o afacere mică ce avea la bază croitoria,iar  autorul şi Mehmet sunt trimişi la o şcoală militară. Mai tâziu autorul ajunge la liceul militar, familia sa se muta în diverse oraşe pentru a-i fi aproape.
Totuşi, situaţia grea şi tensiunile prin care a trecut, îşi spun cuvântul asupra sănătăţii mamei autorului, care trece prin diverse episoade de depresie. În final aceasta va trebui internată într-un centru pentru a avea o îngrijire corespunzătoare.
Este dramatică trecerea familiei sale de la statutul pe care îl avea la începutul romanului la situaţia din primul război mondial, când bunurile încep treptat să se epuizeze, lumea se luptă pe străzi pentru puţină pâine veche, hainele nu sunt suficiente.
La final , fiul autorului, prezintă o scurtă istorisire a vieţii lui Irfan după ce acesta se mută la Londra în 1942, o cunoaşte pe soţia sa, devine tată, scrie, se mută în Irlanda, îşi doreşte un trai simplu, departe de viaţa zbuciumată pe care o avusese.
Este incredibil cum destinul reuşesşe să răstoarne situaţii, să schimbe visuri, să reorganizeze vieţile oamenilor.
O lectura placută, care îmbină tradiţiile, cu descrieri reuşite ale locurilor, aromele, o încântare această carte!

2 comments:

Mircea Florescu said...

Inca nu am citit cartea, pare interesanta

ANA MARIN said...

Este foarte interesanta.