Sunday, January 18, 2015

Despre vulnerabilitate şi Plânsul lui Nietzche



Pe Irvin D.Yalom l-am descoperit o dată cu lectura cărţilor: Călăul dragostei şi Minciuni pe canapea.Despre ambele inteţionam să scriu la momentul respectiv, pentru că au la bază diverse procedee pe care terapeuţii le utilizează în cabinetele lor.
Yalom are un stil captivant, te surprinde, te atrage, creează mister, are dialoguri inteligente şi este un foarte bun terapeut.
Plânsul lui Nietzche era acea carte pe care multă lume o lăuda, mie personal Călăul dragostei mi-a plăcut mai mult deoarece are foarte multe exemple de persoane aflate în situaţii limită şi modul în care terapia vine cu răspunsuri sau noi întrebări la frământările lor.
Revenind la Plânsul lui Nietzche, carte este într-adevăr foarte bună şi captivantă, este o adevărată plăcere să o citeşti. Singurul minus este că povestea descrisă dintre Josef Breuer şi Nietzche nu s-a întâmplat niciodată în realitate, deoarece Nietzche a refuzat să fie consultat de acest medic.
Viena anilor 1880 este un loc interesant, un mediu în care se fac descoperiri ştiinţifice şi medicale, dar şi locul în care trăia şi profesa doctorul Breuer. Întâmplarea face ca acesta să accepte rugămintea unei tinere fermecătoare, Lou Salome, de a încerca să-l trateze de migrene pe Nietzche.
Cum de curând doctorul descoperise o metodă nouă de vindecare prin dialog, cu o pacientă pe nume Anna O., Lou Salome crede că această metodă ar da rezultate şi în cazul prietenului ei.
Întâlnirea dintre Breuer şi Nietzche este interesantă, totul e un joc, un dialog inteligent, Nietzche se dovedeşte a fi un pacient mai dificil decât anticipase medicul, dar tocmai acest amănunt îl determină să persevereze.
O nouă criză de migrenă într-un hotel, ajutorul oferit de Breuer şi dorinţa doctorului de a scăpa de disperare cu ajutorul lui Nietzche. Astfel pentru început rolurile se inversează,Breuer pare a fi persoana care avea totul: o familie fericită, un statut în lumea medicală, prieteni buni, însă cu toate acestea are diverse temeri şi obsesii.
Anna O. pe numele real Bertha este una din obsesiile doctorului, nu acceptă că a trebuit să renunţe la cazul ei pentru că soţia sa i-a cerut. O altă obsesesie este cea în legătură cu vârsta de 40 de ani şi utilitatea sau inutilitatea etapei următoare din viaţă, toate aceste întrebări îl consumă şi-i degradează într-o oarecare măsură relaţiile familiale.
Dezvăluindu-i problemele sale, Breuer spera că şi Nietzche va începe să povestească viaţa sa şi va renunţa la ideea de sinucidere, despre care-i povestise Lou Salome.
Treptat doctorul Breuer ajunge la sursa problemelor sale, ajutat şi de hipnoza practicată de prietenul său Freud. Acum este momentul în care Nietzche vede schimbarea doctorului şi doreşte să ştie ce a generat-o pentru a putea-o utiliza în cazul său.
Astfel în momentul în care Nietzche îşi permite să fie vulnerabil, să renunţe la toate conveţiile pe care şi le impunea, descoperă că a găsit un prieten.
Pe lângă povestea interesantă şi dialogurile captivante, dar şi problemele psihologice pe care le ascunde( relaţia cu mama, relaţia extraconjugală, teamă de moarte, utilitatea vieţii, renunţare, acceptare,singurătate), vulnerabilitatea lui Nietzche mi s-a părut cea mai captivantă. Nietzche apare ca un personaj obişnuit cu singurătatea, dar care tânjeşte după măcar o persoană care să-l înţeleagă , refuză să fie rănit din nou, iar în final caracterul său uman reiese în momenul în care este cel mai vulnerabil.
Cu siguranţă să fii vulnerabil nu este cel mai uşor lucru, deoarece eşti conştient că poţi fi rănit foarte uşor, dar în aceeaşi măsură vulnerabilitatea îţi permite să fii deschis către tine şi ceilalţi. Este o lecţie pe care am învăţat-o de curând. .... Şi da, vor continua să fie momente în care oamenii te vor răni.
" E ciudat , dar tocmai în momentul în care , pentru prima dată în viaţa mea, îmi dezvălui singurătatea în toată profunzimea ei, în toată disperarea ei, tocmai în acest moment singurătatea mea se topeşte. Momentul în care ţi-am spus că n-am fost atins niciodată, a fost tocmai momentul când am permis pentru prima oară să fiu atins."

No comments: