Monday, March 31, 2008

O lectură plăcută!


A 25-a oră

Cum ai descrie o zi din viaţa ta? Este un lucru prea uşor, cu siguranţă de
cele mai multe ori nu este .Aşa că te trezeşti, îţi bei cafeaua, te duci la serviciu , apoi vii acasă şi până la urmă aceasta ar fi în mare descrierea unei zile din viaţa ta.
Se sculase oarecum confuz în acea dimineaţă fără nici o dorinţă de a face ceva special în ziua respectivă.Totuşi şi-a băut cafeaua neagră, întrebându-se dacă avea vre-un rost să continue ceea ce începuse în ziua precedentă.
Şi-a luat nişte haine confortabile:jeans, un tricou negru, jacheta şi a plecat să facă o plimbare. Până la urmă de ce nu?
Era o dimineaţă plăcută şi cel mai bun lucru pe care putea să îl facă era să încerce să-şi pună gândurile în ordine. Câteodată gândurile sale îl oboseau îl făceau incapabil să ia o decizie corectă şi rapidă, se grăbeau toate să-i răpească singurul spaţiu ce mai era liber în mintea sa.
Nu era deloc uşoară o luptă cu propriile gânduri, era mult mai greu să le controleze astfel încât să aibă o minte deschisă şi echilibrată.
Era prea comun, poate prea rezervat motiv pentru care ştia că nu va fi deranjat de nimeni în mica sa plimbare.
Urma să fie o discuţie interesantă între el şi eul interior şi chiar nu mai avea rost să amâne momentul acesta.
Nu erau multe experienţele pe care să nu le fi întâlnit şi totuşi nu era bătrân sau plictisit de viaţă. Nu era un lucru legat de vârsta pe care o avea cu adevărat, iar lucru acesta nu-l interesa atât de mult cât părea să-i intereseze pe cei din jurul său.
Până la urmă de ce erau ei atât de interesaţi de vârsta lui? De cele mai multe ori suntem consideraţi prea tineri că să înţelegem, apoi prea plictisiţi şi obosiţi să o mai face, dar atunci mai sunt vreodată luaţi în serios?
Era prea normal deoarece oferea celor din jur o altă latură a personalităţii sale, asculta cu atenţie când îi vorbeai, de cele mai multe ori nu era contra, avea propriile opinii şi rareori vorbea despre lucrurile care îi stârneau interesul.
Puteau să fie lucruri ascunse de privirea majorităţii şi totuşi prea puţini se aventurau să le descopere şi de aceea era considerat adesea ca fiind mai puţin normal, dar special în felul propriu.
Nu era deloc uşor să-i anticipezi următoarea mişcare, putea acum să fie într-un loc şi apoi în altul,dar era responsabil de acţiunile sale.
Nu mai era nevoie să se prefacă în acea dimineaţă , se purta o luptă între sentimentele şi gândurile sale.
A găsit o bancă într-un parc şi a hotărât să se aşeze pentru a încerca să găsească o soluţie.
Lumea din jurul său era atât de colorată, atâtea tipuri confuze de personalităţi combinate pentru a forma un întreg, poate unul ireal, şi poate că problema sa era că era prea dezamăgit de structura asta comică a lumii.
Putea să aibă dreptate, dar uita faptul că şi el este o parte a acestei lumi, cu propriile sale defecte, era el însuşi o combinaţie de personalităţi, emoţii , sentimente şi vitalitate.
Nu era personajul cel bun sau cel rău din poveste, era doar personajul principal din viaţa sa.
Era cea mai importantă persoană din viaţa sa şi trebuia să se trateze ca atare.
Nu era timp suficient pentru regrete sau complimente, era exact ceea ce dorea să fie şi nu era nici un folos să schimbe ceva.
Se făcuse târziu şi trebuia să se întoarcă la drumul său, pentru că ziua trecuse şi lumina soarelui dispăruse.
A rămas în întuneric şi în faţa ochilor săi strălucitori şi verzi, se afla o stea care să-l ghideze prin întunericul din acea noapte.
Încă mai era speranţă pentru el să-şi găsească drumul şi până la urmă ziua ce urma să treacă nu era deloc cum îşi imaginase la început.
Încă mai e rămasă cafea neagră în cana sa de lângă pat.
Încearcă să nu pierzi a 25-a oră din zi fără să te fi găsit în locul în care trebuia sau doreai să fii.

No comments: