Femeia in faţa oglinzii : Eric Emmanuel Schmitt

Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată când termin de citit o  carte a lui Schmitt rămân cu senzaţia că pentru câteva zile spaţiul s-a umplut şi nu mai pot citi nimic în plus...

Aşa s-a întâmplat şi de această dată cu Femeia în faţa oglinzii, cea mai nouă apariţiei a sa la Humanitas.

Mi-a fost aproape imposibil să o las din mână şi am parcurs într-o zi cele aproape 400 de pagini. A fost o adevărată plăcere lectura acestei cărţi, una din cele mai bune pe care le-am citit în acest an şi de asemenea una din cele mai bune cărţi despre femei scrisă de un bărbat.

Romanul se compune din poveştile a 3 femei, care la început par foarte diferite, trăiesc în perioade istorice diferite. 

Anne trăieşte în Bruges, este o femeie înclinată spre spiritualitate, caldă şi plină de compasiune şi candoare. 

Hanna locuieşte la Viena împreună cu soţul său şi cu ajutorul psihilogiei începe să-şi descopere laturi pe care nu le ştia.

Anny este o actriţă modernă celebră, care încearcă să scape de lumea plină de reguli în care trăieşte , doar că evadarea ei ajunge de fiecare dată să o rănească.

Toate sunt femei puternice, ambiţioase, cu calităţi , dar şi defecte, care simt că nu-şi găsesc locul în lumea în care trăiesc.

Autorul reuşeşte să le surprindă tocmai această stare de angoasă, de neîmplinire, care conduce de fiecare dată la un nou început.

Anne va fi acuzată de biserică că este vrăjitoare şi va fi arsă pe rug, Hanna va divorţa de soţul ei şi va scrie o carte despre Anne, iar Anny îşi va găsi liniştea alături de un infirmier , fost dependent de droguri ca şi ea şi o va întruchipa pe Anne într-un film.

Toate aceste trei personaje pot fi asimilate într-unul singur, femeia care caută răspunsuri la toate întrebările care apar în viaţa sa.