Sunday, April 17, 2016

2 ani

17 martie 2016

2 ani de dor.

A fost o saptamana grea, am alergat in dreapta si-n stranga , am vrut sa uit tot ce s-a intamplat in ultima vreme.
As vrea sa nu fiu atatea piese imprastiate, pe care sa trebuiasca sa le adun, as vrea sa am o imagine clara.
Intre timp am reusit sa amestec lucruri, sa iau decizii, pe care nu le regret, dar care nu au dus unde speram.
Uneori mi-as dori sa uit tot ceea ce m-a ranit.
Apoi am impresia ca doar am supravietuit in tot acest timp, pasii au fost prea mici, vad lucrurile care inca nu merg si prea putin pe cele de care sunt multumita.
Inca nu stiu daca am trecut acest test, sau ce trebuia sa insemne, stiu doar ca totul este dinamic, ups  & downs in fiecare zi.
Poate ca nimic nu ma putea schimba mai mult decat plecarea ta, nimic nu ar fi reusit sa-mi arunce dintr-o data atatea temeri in fata.
Nu e deloc usor sa lupti cu amintiri care dor, sa lasi in urma ceea ce-ti era cunoscut si sa incerci sa te adaptezi din mers.
Cumva simt ca am inceput o "noua viata" dupa plecarea ta. Da, e diferita de tot ce-mi imaginasem inainte, inca nu stiu daca e ceea ce imi doresc asa ca iau fiecare zi cum vine si incerc sa fiu mai aproape.
Sunt multe "planuri" care au ramas intr-un colt in asteptare, poate va veni si randul lor sau poate vor fi inlocuite de altele.
Uneori simt ca ai plecat ieri si astept sa te intorci...
Imi e dor si inca doare.











Monday, April 04, 2016

My Writings :Sa nu imi ceri prea mult(16)


Ascult de ceva vreme melodia asta si cumva vibrez la fiecare vers.....Sa nu imi ceri prea mult....

Oare de ce cautam mereu mai mult decat avem poate nevoie? De ce credem ca iarba e mai verde in alta parte?

Pentru ce alergam cu ochii inchisi, cu simturile amortite, pana ce picioarele ne dor? 

Dar nu ne oprim,nu, pentru ca e musai sa fim puternici... 

De ce trebuie sa fim cumva si sa intram in niste tipare prestabilite?  Eu nu cred ca trebuie , nu sunt aici sa bifez pe o lista pe care au mai bifat si altii inaintea mea.

Stiu, uneori chiar eu cer prea mult, de la mine,de la cei din jur, dar continui sa fac eforturi pentru a gasi un echilibru. 

Poate ca am cautat prea mult timp o imagine ideala a ceea ce trebuia sa fie, doar ca lucrurile s-au asezat diferit cel mai adesea si de aici au venit si dezamagirile...

E o mare greseala sa cautam si sa asteptam "perfectiunea" pentru ca trecem peste clipele care conteaza,dar nu le recunoastem pentru ca nu sunt stralucitoare.

M-am hotarat, nu vreau perfectiunea, nu imi impun ceea ce nu-mi doresc doar de dragul unor tipare.

Sa nu imi ceri prea mult...

E posibil sa aflii ca pot fi vulnerabila, acum vesela si increzetoare si mai apoi trista, cu doruri greu de suportat... 
Doar ca acum nu mai fug de nimic, simturile nu mai sunt amortite, ochii sunt deschisi si afara e iar primavara.

Promit la randul meu sa nu cer prea mult.







Sunday, April 03, 2016

My Writings: Hitting the ground(15)


So many things had happened recently that left me with a bitter taste.

I hit the ground again, but harder I could imagine when I began my search. And it hurts like hell , all my hopes gone for the moment, an empty space that doesn't want to disappear.

I was so angry that denial was the only way to handle this situation, denying to do what I thought I was best at. Somehow I'm still mad I can't do what I want now, that I have to wait some more unknown time... 

And this is not because I decided this, it's because others decided for me and I really hate the situation 

Back to my search, I know for sure what I want now, what I can do.I hit the ground hard , so what? It's not the first time, I will raise and continue until I succeed. I know I don't want to give up because things were wrong, this has nothing to do with my abilities.

I may be in the " no care" mood for a while until waters cool down and I won't feel the bitter taste so intense.

And the mornings are hard, because you have to motivate somehow to continue, knowing it's not exactly what you want... 

I wonder how it would have been? If only it happened the other way...Would it had made me happier on a long term?

I have no idea, someday I will make another start, another try. 

It is said if you want it bad enough the Universe makes it happen. Well, it didn't work... And it's been almost 5 years I wanted this to happen...

So I hit a cold ground , I cried ,I asked questions, but didn't receive answers...There is again the feeling of being stuck in a place I don't like without means to change a thing, because life it's been shitty enough...

And then I'm mad again on you because you left so sudden and made a chaos of my dreams and plans...