Life in Pictures:Cros Casiopeea

Ieri am participat la Marşul Casiopeea din Parcul Tineretului,un eveniment la care au participat aproximativ 3200 de persoane: iubitori de sport, angajaţi ai diverselor companii, elevi ai liceelor bucureştene,etc.

Cum octombrie este luna roz, luna de conştientizare a ceea ce înseamnă cancerul la sân la nivel mondial, evenimentul de ieri a fost realizat pentru a treia oară începând cu anul 2010, cu scopul de a achiziţiona din donaţiile de ieri proteze mamare.

Eu împreună cu colegii mei am participat din partea grupului Renault, care a şi câştigat premiul corporate pentru cei mai mulţi participanţi la cursele de ieri(550 persoane).

Din fericire vremea caldă de ieri a fost tocmai bună pentru a fi petrecută în parc, iar cei prezenţi au putut participa la următoarele întreceri: cursa copiilor(750m), cursa adolescenţilor(1.7 km),crosul domnilor(6km), crosul femeilor(6 km), stafeta femei(3 * 3 km),marşul familiei(3.2 km).

La început, în urmă cu două săptămâni când am aflat de acest cros, mă gândeam să mă înscriu în proba de cros, mai apoi când am început pregătirea mi-am dat seama că nu am timp suficient şi cel mai bine ar fi în acest an -marşul familiei.

După cum am mai scris într-o postare anterioară, îi admir foarte mult pe alergători, vreau să particip la mai multe evenimente din această categorie, însă este nevoie de timp pentru a fi pregătit.

Nu mi-am dorit să câştig vreun loc anume la marşul de ieri, nu acesta era scopul, ci anume să testez dacă după numai aproape 3 luni de pregătire în sală aş putea să termin o cursă.

Participanţii au fost numeroşi, unii au crezut că se află la cros şi au alergat mai mult decât să respecte o cursă de marş, eu nu mi-am dorit acest lucru şi mi-am încheiat cursa după aproximativ 30 min.

Am avut la început aceeaşi problemă pe care am avut-o şi în unele zile la antrenament, în ceea ce priveşte crampele musculare, am continuat să merg în acelaşi ritm de la început şi până la sfârşit, crampele s-au atenuat, durerea a dispărut, iar după terminarea cursei m-am simţit foarte bine.

În final a fost un exerciţiu bun, antrenamentele au dat rezultate, poate anul viitor voi participa la cros sau ştafetă (totul depinde de cum va decurge pregătirea), dar această primă cursă a fost ceea ce mi-am dorit. Cu siguranţă vor mai urma şi altele. Mi-am dat seama cu această ocazie că nu competiţia cu ceilalţi participanţi contează, ci cea cu propria persoană.

Mai multe găsiţi pe blogul lui Costin. O duminica plăcută!