Iubire la suprapret

"Este sfârşitul poveştii şi nu ştiţi asta. El este acolo în picioare, în faţa ferestrei şi vă supără că stă în lumină. Nu pe el îl vedeţi, ci ziua pe care o împiedică să intre.Aşa începe....Apoi , de îndată, tăcerea.Nu ştiţi când s-a întâmplat.De cât timp. Credeaţi că nu ar fi posibil.Cunoaşteţi capcanele, cotidianul , alergătura.

....Oare asta a început încă din prima zi? Se spune că sfârşitul e scris la început....."

Iubire la suprapret(B.Giraud) este o carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc, care aparent nu are nimic nou sau special.

Cartea e o colecţie de 11 povestiri, destul de scurte, dar cu mult substrat: Sfârşitul poveştii, Vara aşteptării, Ziua şi noaptea, Ce le spunem copiilor, Îmi lipseşti deja, Locul potrivit, Obişnuinţa, Când am împlinit 10 ani, Văduvele, Obiectele, Timpul a trecut.

Cred că am terminat-o în maxim 2 ore, poveştile sunt foarte diferite, un singur lucru le leagă şi anume golul şi tristeţea care rămân în urma diverselor despărţiri.

Nu e o lectură prea optimistă, e doar evocarea unui sfârşit aşa cum e el văzut de diverse personaje, care sunt puse în situaţii variate, pe care şi le asumă sau nu.

Probabil că autoarea are dreptate când spune că sfârşitul e scris la început, ei bine nu forma finală ci doar se trasează anumite traiectorii, care în timp se modifică mai mult sau mai puţin.

Personajele alese provin din medii diferite din Franţa, dar toţi resimt despărţirea şi golul pe care îl lasă, până la urmă unele lucruri au efecte universale indiferent de mediul de provenienţă, stare materială,etc.

Este o lectură pe care o recomand, pentru că este interesantă, pentru că ne reaminteşte lucruri pe care le ştim , dar uităm să le aplicăm, pentru că uneori e nevoie să-ţi reamintească cineva că majoritatea poveştilor n-au happy ending, ci doar un ending care devine baza unui nou început!

P.S.:Happy birthday, Raphael!:)