In Piata Vladimir
În Piaţa Vladimir a fost o piesă foarte interesantă, care a avut premiera astăzi la 19:30 la teatrul Nottara.
Este povestea Verei şi a lui Pasa , care trăiesc la mai bine de 50 de ani în sărăcie şi lipsuri, iar povestea lor începe cu reîntâlnirea din piaţa Vladimir din Sank-Petersburg.
Dacă la început ambii se eschivează în a-şi mărtusiri condiţia, vor ajunge mai apoi să povestească cu destule detalii diferite întâmplări familiale triste.
La un moment dat, spre sfârşit ajung să se şi căsătorească, dar oarecum predictibil fericirea lor nu durează, sărăcia e mai puternică, îi desparte provizoriu, iar piesa se încheie cu moartea lui Paşa.
Probabil că nu pare o piesă prea veselă, însă a fost uneori comică, alteori dureros de adevarată. Decorul a fost în concordanţă cu piesa, nu lipseau afişele ruseşti, vodka, ceaiul sau plăcintele cu varză...:)
Distribuţia a fost: Emil Hossu şi Luminiţa Gheorghiu, doi actori foarte talentaţi, iar piesa i-a aparţinut Ludmilei Razumovskaia.
Deasemenea cadrul în care a fost jucat inspira o oarecare informalitate, o sală destul de mică cu doar 100 de locuri( eu am avut locul 100, care nu a fost ultimul, ci pe antepenultimul rand?!), efecte vizuale interesante.
Nu a lipsit nici muzica rusească:), nici atmosfera aceea de care incercăm să uităm caăa existat, personajele în schimb erau foarte politicoase în adresare...
Nu au lipsit nici piesele cu Vitas:), iar la sfârşit după cum era normal flori şi mai bine de 5 minute de aplauze. Într-adevăr a fost o premieră reuşită!
Este povestea Verei şi a lui Pasa , care trăiesc la mai bine de 50 de ani în sărăcie şi lipsuri, iar povestea lor începe cu reîntâlnirea din piaţa Vladimir din Sank-Petersburg.
Dacă la început ambii se eschivează în a-şi mărtusiri condiţia, vor ajunge mai apoi să povestească cu destule detalii diferite întâmplări familiale triste.
La un moment dat, spre sfârşit ajung să se şi căsătorească, dar oarecum predictibil fericirea lor nu durează, sărăcia e mai puternică, îi desparte provizoriu, iar piesa se încheie cu moartea lui Paşa.
Probabil că nu pare o piesă prea veselă, însă a fost uneori comică, alteori dureros de adevarată. Decorul a fost în concordanţă cu piesa, nu lipseau afişele ruseşti, vodka, ceaiul sau plăcintele cu varză...:)
Distribuţia a fost: Emil Hossu şi Luminiţa Gheorghiu, doi actori foarte talentaţi, iar piesa i-a aparţinut Ludmilei Razumovskaia.
Deasemenea cadrul în care a fost jucat inspira o oarecare informalitate, o sală destul de mică cu doar 100 de locuri( eu am avut locul 100, care nu a fost ultimul, ci pe antepenultimul rand?!), efecte vizuale interesante.
Nu a lipsit nici muzica rusească:), nici atmosfera aceea de care incercăm să uităm caăa existat, personajele în schimb erau foarte politicoase în adresare...
Nu au lipsit nici piesele cu Vitas:), iar la sfârşit după cum era normal flori şi mai bine de 5 minute de aplauze. Într-adevăr a fost o premieră reuşită!
Comments