La memoire des jours

Mais il est un peu tard
Ote toi du chemin
Vagabond contre moi
Je vais la retrouver
Quelque part je la vois
Qui me touche la main
Y'a-t-il quelqu'un ?
Reponds
Reponds

Bien sur je l'aime encore
Dans ce taudis vivant
Mais il est un peu tard
Ou ces maudits vivants
Dans nos jambes nous genent
Approche que je te voie
C'etait toi, c'etait toi
Encore je m'en souviens
Qu'avons-nous eu depuis des jours
Des jours et la memoire des jours
Des jours et la memoire des jours
Dormons dormons dormons

Mais la chaleur est là
Mais la chaleur est là
Allons plus loin la-bas
Sous l'ombre de nos pas
Qui continuent sans nous
C'etait elle c'etait moi
C'etait elle à mon cou
Et nous ne savions pas
Qu'avons-nous eu depuis des jours
Des jours et la memoire des jours
Des jours et la memoire
Dormons dormons dormons

Pot să spun sincer că am găsit o piesă deosebită, care fără îndoială te impresionează!
Nu e singura, dar e specială, tocmai pentru că nu aparţine unui artist cunoscut de mulţi!
E vorba de Raphael Haroche care m-a surprins într-un mod plăcut prin simplitatea şi talentul de care dă dovadă!
Poate că aş fi ales Caravane căci cu ea a început povestea asta, dar parcă La memoire de jours se potriveşte mai bine azi.
Până la urmă Raphael are mare dreptate :Qu'avons-nous eu depuis des jours ?,Des jours et la memoire des jours, Des jours et la memoire - sub umbra paşilor noştrii care continuă fără noi!
Dar cel mai bine dacă v-am trezit interesul încercaţi s-o ascultaţi pentru că merită! (http://www.youtube.com/watch?v=0Z3igWWvS7A&feature=related)
Sper doar că la memoire de jours să fie una plăcută măcar în cea mai mare parte a timpului şi să nu fim nevoiţi să spunem : Mais il est un peu tard!
Căci a la recherche de temp perdu nu e o destinaţie!