Dans Dans Dans

Dans dans dans ....poate cea mai originală pagină de literatură pe care am avut curiozitatea şi răbdarea s-o savurez.

Cu ea am găsit ceea ce căutam de mult, o sinceritate debordantă, o lume ciudată şi reală şi fantastică, o lume care n-are nevoie de tonuri de roz ca să-ţi atragă atenţia.

E la fel de posibil să nu fie neapărat o lectură pe care mulţi s-o îndrăgească, dar până la urmă nu acesta îi e scopul.

Aşa că pot spune că Murakami şi-a creat în timp o piaţă nişă de cititori, pe care nu-i deranjează că pisicile vorbesc cu oamenii, că realitatea e absorbită de imaginar sau invers .

Poate că asta m-a atras cel mai mult să-l citesc pe Murakami, talentul de a împleti diverse planuri, personaje , acţiuni aparent fără nici o legătură.

Murakami nu te lasă să te plictiseşti nici o clipă, nu e deloc previzibil şi e absolut ciudat!

E un autor care scrie pentru propria persoană şi altele care îi înţeleg stilul, care nu face mari eforturi să placă neapărat.

Iniţial la auzul titlului am crezut că Dans dans dans este o carte numai despre dans, dar e ceva mult mai complex.

Personajul principal e fantastic de normal şi ciudat, se confruntă cu frământările şi problemele unui om obişnuit, dar cu ceva efort reuşeşte de unul singur să se aproprie de ceva care-l multumeste.

Romanul nu e unul convenţional, nu are happy end, zugrăveşte o lume reală care se împleteşte în multe momente cu fantasticul.

Au mai urmat şi altele : În noapte, La est de...., Kafka la malul mării şi cu siguranţă vor mai urma.

Murakami e un autor al detaliilor, foarte rafinat, care nu se teme să încerce de fiecare dată altceva, care are lucruri de spus şi o face în stilul propriu chiar dacă nu mulţumeşte mereu.

Nici nu e nevoie, mai e nevoie şi de idei originale şi de persoane care să-şi asume proprii fapte şi cuvinte....

Mai greu de găsit în ziua de azi!

Până la urmă nu-mi rămâne decât , în ciuda tuturor dezamăgirilor şi barierelor ce apar din bunăvoinţa unora, să încerc să dansez cât de bine pot.

dans, dans, dans