Back to Sibiu

După ceva ani m-am reîntors la Sibiu în acest weekend. 
Este un oraş care mi-a plăcut din primul moment, ofertant din punct de vedere turistic, oameni liniştiţi, un oraş care trăieşte şi care este mereu plin de turişti fără a fi sufocant.

Vizitasem o mare parte din obiective la prima mea oprire în Sibiu, rămăseseră pentru această dată doar câteva puncte de bifat.

Am plecat sâmbătă dimineaţa cu o răceală destul de serioasă, pe care nu reuşisem să o ameliorez şi care-mi dăduse ceva bătăi de cap toată săptămâna.

Sâmbătă am revăzut multe din locurile care îmi plăceau din Sibiu:  Piaţa Mică, Piaţa Mare, Podul Minciunilor,iar primul punct bifat a fost Parcul sub Arini, la care încercasem să ajung în 2011 fără succes.

De această dată cu indicaţii mult mai clare am ajuns destul de repede, un loc verde, multă linişte şi frumos, mi-a reamintit de Cişmigiul de care mi-e adesea dor.

În cea de-a doua zi am văzut Biserica Ursulinelor, Biserica Evanghelică şi am poposit pentru o cafea foarte bună si un cremşnit la Wien Cafe.

Apoi a urmat o vizită la Muzeul de istorie naturală, un loc care mi-a reamintit de vizita la Antipa, nişte dinozauri interesanţi în grădină.

Puţin mai departe am găsit Muzeul Astra, un spaţiu amenajat în pădure, case tradiţionale din diferite perioade. Cam scumpă intrarea, nu sunt un fan al acestui tip de muzeu, prin urmare nu mi-a trezit prea mult interesul. 

Am revăzut şi Zoo deoarece era foarte aproape de Astra, renovată între timp.

Ziua de luni în Sibiu a fost cea mai relaxantă, am decis deci să-mi înfrunt frica de a urca în Turnul Sfatului, deoarece în vizita anterioară urcasem doar câteva etaje.

Desigur că şi de această dată mi-a fost frică de înălţime, că transpirasem şi-mi cam tremurau picioarele până am urcat ultima treaptă însă panorama din turn a meritat tot efortul.

Am rămas cu o grozavă febră musculară şi dorinţa de a nu mai urca în turnuri care nu au lift, ca cel din Budapesta :)

M-am mai plimbat pe străzile din centru, m-am oprit pentru o vreme pe o bancă din faţa Bisericii Evanghelice şi m-am bucurat de liniste. Multă linişte şi o clipă de zen în Sibiu.

M-am simţit foarte bine şi de această dată în Sibiu, nu m-am plictisit deloc în cele 3 zile, am reuşit să mă odihnesc şi să mă bucur de lucruri simple.
Am ascultat byron pe o bancă în Piaţa Mare, am încercat mâncăruri interesante, m-am oprit la Wien Cafe, am vazut mulţi turişti care purtau ie si le stătea tare bine.
Nu i-am putut spune la revedere acestui oraş , pentru că e posibil să ne mai întâlnim la un moment dat...