O zi fără măşti

Cum ar fi să te hotărăşti într-o dimineaţă să renunţi la toate măştile pe care eşti atât de obişnuit să le porţi?

Ai avea curajul să te trezeşti, renunţi la masca unei politeţi exagerate, a complimentelor pe care nu le gândeşti, te opreşti să mai discuţi doar de aparenţă şi începi să spui lucrurile pe care le crezi, chiar dacă sunt poate diferite de opinia majorităţii?

Poate îţi era mai confortabil înainte, poate te ascundeai mai bine, poate aveai o imagine pe care o construisei în timp pentru a distrage atenţia tuturor , chiar şi a ta, de la ceea ce simţeai de fapt.  

Te-ai gândit ce ai fi dacă ar trebui brusc într-o zi să renunţi la tot ceea ce acum ţi se pare normal, toate acele lucruri materiale de care eşti atât de mândru şi crezi că sunt importante?

Cum te-ai simţi să te trezeşti fără toate acestea , fără măşti, să fii pentru o zi măcar dureros de sincer cu tine, cel adevărat, cel care se teme, care caută, iubeşte sau speră?

Ce ai deveni atunci fără toate lucrurile pe care credeai că le ai? Probabil ai fi persoana pe care o căutai , de care te ascundeai în spatele măştilor în fiecare zi, ai fi toate cărţile pe care le-ai citit şi melodiile pe care le-ai ascultat, locurile pe care le-ai văzut, cicatricile pe care viaţa ţi le-a lăsat,lacrimile pe care le-ai plâns, amintirile pe care le ai şi oamenii pe care nu i-ai uitat, admirat,ajutat sau iubit.

Pentru tine ar fi suficient? Ar merita să trăieşti o zi fără măşti pentru schimbul ăsta?

Nu-ţi va fi uşor într-o lume, care apreciază prea mult convenţiile şi prea puţin toleranţa, însă eu ştiu că merită. Te provoc să încerci!

Azi mi-e dor de tine iar şi mi-e dor să-mi leg şireturile şi să alerg....