My Cote D'Azur Diary:Sanremo(4)


În prima zi petrecută pe Coasta de Azur am vizitat oraşele Antibes şi Grasse, urmând ca în cea de-a doua zi să ne continuăm călătoria în Sanremo.
Am plecat dimineaţa în jurul orei 7:30 din gara din Nisa, tot atunci ne-am achiziţionat şi biletele de tren Nisa-Ventimiglia-Sanremo(dus-întors) pentru 15 euro(vă recomand să le achiziţionaţi de la ghişeul din gară şi nu online diferenţa de preţ este de aproape 10 euro în favoarea celor achiziţionate din gară).
Gara din Nisa este un loc populat încă de la acele ore matinale, mulţi francezi din Nisa utilizează trenul pentru a se deplasa la locurile de muncă din Monaco, trenul se umple rapid, francezii nu sunt foarte vorbăreţi la acea oră, mai mult preocupaţi de vreun ziar sau  de câteva minute de somn în plus.
Mi-a plăcut călătoria cu trenul Nisa-Vertimiglia, trenul face parte din reţeaua naţională SNCF, este rapid, curat şi nu are întârziere.
Gara din Ventimiglia este mică, veche şi foarte diferită de cea din Nisa, am găsit cu uşurinţă trenul de schimb care urma să ne ducă în numai 15 minute în Sanremo.
Gara din Sanremo a fost o surpriză, are numai 2 peroane, însă de la peron la ieşire îţi trebuie cel puţin 15 minute şi 4 benzi rulante de stăbătut.

Imediat după ieşirea din gara din Sanremo am observat o biserică ortodoxă română în care am intrat, clădirea este construită în stilul celor catolice(mare şi impunătoare), nu este pictată în interior, icoanele de dimensiuni mari sunt agăţate pe pereţi.
Sanremo este un oraş cu aproximativ 57.000 de locuitori în nord-vestul Italiei,o destinaţie turistică de pe Riviera Italiană.
De îndată ce ajungi în oraş îţi vei da seama că este o cu totul altă atmosferă decât în Franţa, aerul pare mai curat, oamenii sunt mai calzi şi prietenoşi,străzile sunt colorate şi animate şi-ţi dai seama brusc că eşti fermecat de Italia.
Am străbătut centrul istoric şi comercial al oraşului pentru a ajunge la Casino, o clădire albă, impresionantă, înconjurată de palmieri.
Casino-ul din Sanremo a fost construit în anul 1905, vizitarea lui este gratuită(trebuie doar să ai un act de identitate pentru a primi o legitimaţie). Interiorul clădirii este foarte frumos, ne aşteptam să găsim o ruletă, ambele etaje au însă numai jocuri mecanice. Ne-am încercat norocul aici şi am câştigat 16 euro, dar desigur norocul nu trebuie forţat, iar noi ne-am continuat călătoria.
După ce am găsit centrul de informare turistică, găzduit de o clădire cu elemente arhitecturale deosebite, am primit hărţi ale oraşului şi informaţii utile, ne-am îndreptat spre o biserică rusă foarte frumoasă din apropiere.
Am străbătut încă o dată centrul comercial,plin de turişti sau localnici, vorbitori fie de italiană, fie de franceză, multe terase şi patiserii, multă culoare şi arome.
Ne-am îndreptat apoi spre locul din care puteam obţine o panoramă impresionantă asupra oraşului şi apoi spre centrul vechi.
Panorama a fost într-adevăr minunată, clădirile străluceau în lumina soarelui, marea era minunată, iar temperatura cea mai ridicată din toate regiunile pe care le-am vizitat(27 de grade pentru sfârşitul lui octombrie).
Centrul vechi este pitoresc, clădirile sunt într-adevăr foarte vechi, străduţele mici, înguste, totul este supravegheat video, este unul din locurile frumoase din Sanremo.
Cum deja trecuse ceva vreme de la ora prânzului, ne-am oprit la un restaurant din centrul comercial, unde desigur nu puteam rata : pastele cu fructe de mare, pizza, tiramisu, un capuccino cremos sau vinul rose spumant, cel mai bun pe care l-am gustat în această vacanţă.
Imediat după prânz,cu forţe proaspete, ne-am îndreptat spre mare:minunată, albastră, sărată, mirosind a libertate.
Am stat ceva vreme fermecaţi de valuri ce se izbeau de piere, de linişte, încălziţi de razele soarelui,fotografii.
Am pornit apoi pe faleză spre Vila Nobel cumpărată de Nobel în 1891 şi locul în care a decedat în 1896,dar fiind marţi-muzeele erau închise în Italia.
Ne-am plăcut foarte mult grădinile şi parcurile pe care le-am vizitat în Sanremo, este un oraş cu multe spaţii verzi, cu clădiri înalte, frumoase şi colorate, cu oameni vorbăreţi şi amabili.
Nu am putut pleca din Sanremo fără a admira apusul soarelui pe plajă, iar trenul nostru era ultimul spre Nisa, la ora 9. 
Însă alegerea acestui tren nu a fost cea mai inspirată, a avut o întârziere de 30 de minute şi am fost la limită în a prinde legătura din Ventimiglia spre Nisa, prin urmare vă recomand să nu vă achiziţionaţi biletul de întoarcere spre Nisa la ultimul tren.
Sanremo mi-a plăcut foarte mult, este un oraş minunat, plin de viaţă, culoare, aromă şi dinamism, mi-au plăcut oamenii, mult mai calzi decât cei din Franţa.
După vizitarea acestui oraş oricare altul din Italia mi se pare o alegerea foarte bună pentru călătoriile viitoare.





Comments

Cris-Mary said…
Absolut minunate fotografiile si jurnalul de vacanta! AM vazut si pozicile de pe facebook si se pare ca ati avut o vacanta minunata! O seara frumoasa!
In San Remo am trait experienta de a ma bucura de tot ce poate oferi un loc, de la obiective turistice, cladiri istorice, arta, bucataria locala, plaja, plimbari pe promenada si shooping-ul printre zecile de buticuri celebre din care iti este greu sa alegi.