Insula de sub mare-Isabel Allende

"Când bat tobele, Zarite cea de toate zilele dispare şi redevin fetiţa care dansa încă neştiind să meargă ca lumea. Izbesc pământul cu tălpile şi viaţa mi se urcă în picioare, îmi trece prin oase,mă ia în stăpânire, îmi şterge supărările şi-mi îndulceşte amintirile.... Dansează, Zarite, dansează, căci sclavul care dansează e liber...cât timp dansează.Şi am dansat mereu."

Isabel Allende este una din scriitoarele mele preferate, îi citesc de fiecare dată romanele cu încântare şi curiozitate, din tot ceea ce a fost tradus în România îmi mai rămân de citit Zoro şi Paula.

Cu acest nou roman, Isabel Allende aduce cititorului o altă poveste frumoasă, care te prinde de la primele pagini, o poveste despre putere şi sclavie, suferinţe şi familie,libertate şi egalitate.

Povestea începe în anul 1770 în Saint-Domingue(acum Haiti),  unde Toulouse Valmorain, un tânăr de 20 de ani,ajunge din Franţa pentru a prelua afacerea cu zahăr a tatălui său.
Ajuns pe plantaţia tatălui său îşi dă seama că îi va fi greu să se impună, dar se gândeşte că în cel mai scurt timp va reveni în Franţa(acest lucru nu se va întâmpla niciodată).
Ajuns în Le Cap, oraşul cel mai apropiat de plantaţie, Valmorain o întâlneşte pe Violette, fiică de curtezană, o mulatră frumoasă, pe care o va răsfăţa cu diverse cadouri.
Dar Violette îşi alesese deja partenerul-generalul Relais, iar Valmorain şapte ani mai târziu îşi va alege logodnica din Cuba-Eugenia Garcia del Solar. 
Ajutat de Violette, casa de pe plantaţie va fi amenajată şi o dată cu venirea Eugeniei, va sosi şi Zarite-Tete, o sclavă de culoare de numai 11 ani.

Tete va deveni treptat persoana de încredere a Eugeniei, o persoană sensibilă, dar nenumăratele sarcini pierdute,vom duce treptat la degradarea stării sale de sănătate.

După multe încercări nereuşite, Eugenia va reuşi să dea naştere unui băieţel-Maurice, de a cărui creştere se va ocupa Tete.

După naşterea lui Maurice, Eugenia se va cufunda şi mai mult în lumea ei, va supravieţui mai mult sedată, precum o umbră, până în momentul morţii sale în somn , la numai 27 de ani.

Valmorain se îndepărtase treptat de soţia sa, abuza adesea de Tete, îi va da spre adopţie băiatul lor lui Violette, sperând că astfel Eugenia nu va bănui cele întâmplate.

După decesul Eugeniei, Tete îl va cunoaşte pe Gambo, un sclav negru pe care îl aduce ajutor în bucătărie, singurul care va reuşi să-i aline suferinţele provocate de Valmorain.

La scurt timp va afla că este iarăşi însărcinată, Valmorain este de acord să păstreze copilul- o fetiţă frumoasă, Rosette.

Situaţia se înrăutăţeşte în Saint-Domingue, sclavii negrii de pe plantaţii se răscoală,evadează, incendiază plantaţiile, îşi cer libertatea şi demnitatea în faţa abuzurilor pe care au trebuit să le îndure ani de-a lungul de la stăpânii lor.

Valmorain este salvat de Tete prin intermediul lui Gambo, alături de ei şi cei doi copii şi astfel să văd nevoiţi să reînceapă o nouă viaţă în Louisiana.

Rosette creşte alături de Maurice, care are grijă de surioara sa, iar Valmorain decide că est e momentul pentru o nouă căsătorie. 

Aleasa va fi Hortense, o femeie total diferită de Eugenia, răzbunătoare, egoistă, care a făcut tot ce a putut pentru a o îndepărta pe Tete.

În momentul plecării din Saint-Domingue , Tete obţinuse de la stăpânul ei un act care reprezenta libertatea ei şi a lui Rosette , însă lipsea semnătura judecătorului. Ajutată de fratele Eugeniei, un părinte catolic şi un doctor va obţine libertatea pe care o aştepta de multă vreme.

Astfel Rosette şi Tete dispar din viaţa soţilor Valmorain, Maurice este trimis la studii în Franţa pentru că era o povară pentru mama sa vitregă.

Tete o reîntâlneşte pe Violette, va locui la ea împreună cu fiica sa şi îl va întâlni pe Zacharie, alături de care îşi va găsi puţină linişte.

Maurice se reîntoarce în Louisiana pentru a o revedea pe Rosette,pasiunea dintre cei doi se reaprinde, chiar dacă aveau un tată comun. Rosette şi Tete aşteaptă copii în acelaşi timp, Maurice pleacă peste ocean pentru a-şi continua studiile.

Chiar înainte de a naşte, Rosette o întâlneşte pe stradă pe Hortense, aceasta o pălmuieşte, o acuză şi o aruncă în închisoare.

După câteva zile petrecute în închisoare, la insistenţa lui Tete, Valmorain o va convinge pe Hortense să retragă acuzaţiile, dar va fi prea târziu.

Rosette îşi găseşte repede sfârşitul, fiul ei rămâne în grija lui Tete, alături de fiul său. Astfel Zarite va fi înconjurată de copii şi nepoţii săi, se va îndepărta de viaţa grea pe care a dus-o în trecut, va descoperi ce înseamnă liniştea şi libertatea.

Este o poveste foarte frumoasă despre ceea ce înseamnă libertatea, despre greutăţile pe care a trebuit să le îndure o femeie puternică din cauza unei soarte nedrepte. Vă recomand această carte!