Iertati-ma ca nu sunt japonez- George Moise

" Miwako doarme zâmbind unui vis.Somnul ne face egoişti...Chiar dacă dormim alături de cineva, visăm întotdeauna singuri. Ce păcat că nu putem face asta şi în doi.Ne rămân însă visele cu ochii deschişi."

Cu ceva vreme în urmă mi-a picat în mână această carte, titlul interesant pentru un iubitor de cultură asiatică, autorul-român, tema-adaptarea unui european în Yokohama şi curiozitatea mea creştea.

Autorul, care este şi personajul principal al cărţii, povesteşte prin intermediul a 13 scrisori procesul de adaptare în Japonia, aventura sa începe în 1 aprilie 2008.

Plictisit de lucrul la birou, la 31 de ani, autorul s-a îmbarcat pe un vas de croazieră ca fotograf, loc în care a cunoscut-o pe Miwako. Tot ea a fost cea pentru care autorul decide să plece în Japonia, să se înscrie la o şcoală de limbă japoneză.

Totul este nou şi diferit de ceea ce era obişnuit, va cunoaşte mulţi oameni diferiţi, va descoperi un alt stil de viaţă, va încerca să înveţe cele măcar 1000 de semne pentru a putea citi un ziar.

Dar pe toate aventurile şi poveştile sale din Japonia, pline de farmec şi umor, vă las să le descoperiţi singuri în această carte.

Mi s-a părut interesantă experienţa pentru că Asia mi s-a părut atractivă încă din momentul în care cu mulţi ani în urmă am început să învăţ limba chineză. Am descoperit prin intermediul acestei cărţi multe lucruri pe care le ştiam despre asiatici, dar şi unele pe care nu le ştiam, mi s-au părut interesante relatările despre orele de japoneză din şcoala la care  s-a înscris.

Cunosc foarte bine ce înseamnă studiul unei limbi asiatice, de aceea am o mare admiraţie pentru oricine le studiază şi cu siguranţă în locul lui aş fi ales acelaşi drum.