Uneori ajunge o privire

"Am observat că puţini actori au priviri care te urmăresc, care dau imaginea persistentă a ochilor şi că la puţini actori camera poate rămâne pe ochii lor, pe privire.Privirea este o lume, nu un tablou, nu o imagine.Am văzut actori care transferă privirii tot ce se întâmplă în mintea lor şi cum mintea e vie, privirea este vie.Deloc statică, ca în fotografii.La ei, camera se aşează plină de încredere, parcă uitând de timp, pe ochii actorilor".(Aurora Liiceanu, Rendez-vous cu lumea)

Am văzut miercuri pentru prima dată 10 Things I hate about you(1999), un film mai vechi despre adolescenţi, petreceri şi ceva poveşti de dragoste. Până aici nimic nou, oricum ce m-a ţinut în faţa televizorului pe parcursul acelui film a fost privirea hipnotică a lui Heath Ledger.

Nu am fost un fan său, l-am văzut în câteva filme(A Knight's Tale, Casanova, Brokeback Mountain), aflasem la un moment dat de moarta sa şi nimic mai mult.

Dar, după cum este bine redată ideea în pasajul de mai sus, în acea dimineaţă privirea sa era atât de vie, iar acest lucru m-a uimit. Cel mai adesea nu suntem conştienţi, dar din conversaţiile cele mai importante(acelea pe care mintea le percepe în acest fel), nu percepem neapărat cuvintele , ci privirea celui cu care schimbăm ideile.

Se pare că privirea poate să ajungă unde cuvintele nu vor putea niciodată, chiar şi când nu mai existăm!

După ce am văzut filmul, mi-a părut rău de talentul risipit al lui Heath Ledger, de charisma sa, de puterea pe care ar fi putut să o aibă prin filmele sale, de toate acele filme în care nu a jucat...

Cu siguranţă mai sunt actori a căror privire impresionează, care este vie ca şi mintea lor, senină, jucăuşă, care contrazice sau aprobă, dar după ce am terminat de citit cartea Aurorei Liiceanu, acest citat a fost singurul care m-a impresionat şi m-am gândit instantaneu la dimineaţa de miercuri şi la privirea lui Heath Ledger.....