Cum măsurăm fericirea?

Citeam zilele trecute în Psychologies (ian.-feb.2011) un articol intitulat Ce înseamnă să fii fericit, ceea ce a dus la ideea pentru această postare.

Din articol reieşea că fericirea ar fi mai nou un fel de valoare măsurabilă, iar economistul R.Layard ar fi ajuns la concluzia că în medie oamenii nu sunt mai fericiţi astăzi decât au fost în urmă cu 50 de ani.

Se pare că nivelul nostru subiectiv personal şi temperamental de fericire este foarte stabil, iar aproximativ 50% din starea noastră de fericire pe termen lung ţine de factorii prestabiliţi(genetici),10% de circumstanţe şi 40% de acţiunile pe care noi le realizăm pentru a aduce un plus
de mulţumire.

Layard are o teorie numită The Big 7, conform căreia pentru a avea o existenţă mai bună ne bazăm pe: relaţiile de familie, situaţie financiară relaxată,comunitatea şi prietenii,sănătate bună,libertate, valori personale şi munca.

Sunt de acord cu afirmaţia conform căreia nu sunt azi mai fericiţi decât erau oamenii cu 50 de ani în urmă, poate doar mai stresaţi şi deprimaţi, dar până la urmă acel procent de 50%-factori genetici mi se pare puţin exagerat, având în vedere că până la urmă e nevoie de o anumită presiune sau influenţă a unor factori exteriori pentru a crea un dezechilibru.

Dacă ar fi să măsurăm fericirea din punct de vedere statistic, probabil că am recurge la o variabilă calitativă cuantificată astfel: foarte fericit-1, fericire medie-2, deloc fericit-3. Alţii în schimb măsoară fericirea în resurse materiale, proprietăţi,bunuri achiziţionate,etc.

Unii se pot considera fericiţi în prezent, alţii cu amintirile din trecut, oricum fericirea este încă un lucru greu de măsurat, chiar şi de evaluat, deoarece există percepţia subiectivă asupra fericirii care nu este niciodată universal valabilă.

Voi cum vă măsuraţi fericirea şi care sunt acele lucruri care o determină? Chiar aş vrea să ştiu!

P.S.: Aici găsiţi ceva interesant care vă va schimba poate nivelul de fericire....