I love tea!

Ideea pentru acest post o aveam de ceva timp, timpul însă e din ce în ce mai puţin în ultima vreme aşa că am tot amânat....

Oricum, ieri citeam aici:http://http://japonia-departe-aproape.blogspot.com/2010/11/in-linistea-ceremoniei-ceaiului.html, o postare foarte interesantă cu privire la ceremonialul ceaiului în Japonia.

Până la urmă sunt de acord cu ideea conform căreia : important e numai ceaiul! Şi după cum spune autoarea : "in camera de ceai, fiecare cu gandurile lui, in fata propriului destin.De aici vine linistea.O liniste frumoasa ca iubirea."

Poate că acestă linişte au căutat-o chinezii atât de mult în trecut, poate că tot asta căutăm şi noi de fiecare dată când trecem porţile unei ceainării sau pregătim acasă un ceainic fierbinte şi înmiresmat de ceai.

Eu beau mult ceai(wo he cha), verde simplu, verde cu mentă sau iasomie, verde cu arome florale sau fructate, ceai roşu fructat, oolong, şi mai rar infuzii de fructe. Îmi place să descopăr noi sortimente de ceai, noi arome şi gusturi, să văd ce-mi place şi ce nu, să mă pierd pentru câteva ore într-un ceainic şi o ceaşcă cu ceai fierbinte.

Nu ştiu cât diferă ceremonialul ceaiului la chinezi faţă de japonezi, m-ar interesa mult să aflu....