Portret in sepia

Isabel Allende, scriitoare de origine chiliană,a publicat în anul 2000 -Portret în sepia, un roman încântător.

Anterior mai citisem Ines a sufletului meu(2006) şi Despre dragoste şi umbră(1984), însă acest roman este de departe mult mai captivant şi mai reuşit.

Romanul este structurat în 3 părţi: P.I(1862-1880), P.II(1880-1896) şi P.III(1896-1910) şi prezintă povestea familiei Aurorei cu mult timp înainte de naşterea ei.

Se începe cu povestea bunicii din partea tatălui, Paulina, originară din Chile, dar care la nici 20 de ani emigrează în San Francisco, unde alături de soţul ei vor reuşi să devină o familie influentă a acestui oraş.

Pe parcursul întregului roman figura bunicii paterne este foarte prezentă, ea influenţând cam toate personajele prezente în roman, un personaj puternic, determinat, liantul întregii familii.

Tot în primul capitol ni se prezintă povestea tatălui adoptiv al Aurorei,Severo dell Valle, care soseşte în San Francisco pentru a deveni avocat şi este luat sub aripa protectoare a mătuşii sale, Paulina, urmând ca mai apoi să se îndrăgostească de mama Aurorei, Lynn Sommers.

Lynn Sommers era fiica Elizei Sommers şi a lui Tao Chi-en, care aveau o cofetărie în China-town din San Francisco, o fată deosebit de frumoasă, care a avut ghinionul de a se îndrăgosti de fiul Paulinei, Matias(tatăl Aurorei). Din păcate prezenţa acestui personaj este destul de limitată, deoarece ea moare la naşterea fiicei sale, urmând ca acesta să fie crescută sub numele de Mai-Ling de bunicii materni până în momentul în care Tao Chi-en decedează.

Atunci este redată bunicii Paulina, care o primeşte cu o mare încântare şi o va trata mereu cu o deosebită atenţie, nepoata întruchipând visul ei de a avea o fetiţă.

Tao Chi-en , soţul Elizei, practica medicina tradiţională chineză,era o prezenţă discretă, sensibilă, o persoană caldă, dar şi raţională, care-i va vechea întreaga copilărie a Aurorei.

Aurora va petrece o vreme în casa luxoasă a Paulinei din San Francisco, urmând ca după moartea soţului acesteia, să plece în Chile, pentru ca şi copila să-şi poată cunoaşte rudele, în special să fie mai aproape de tatăl adoptiv Severo şi de familia acestuia.

Treptat Aurora va descoperi pasiunea de a fotografia aproape orice, iar la nici 20 de ani , asemeni mamei sale , va avea ghinionul de a intra într-o căsătorie nefericită, din cauza unui soţ, care nu o iubea, ci o folosea pe post de paravan pentru relaţia pe care o avea cu cumnata lui.

Aurora va descoperi acest amănunt, iar la un moment dat îşi va părăsi soţul , urmând să se reîntoarcă alături de bunica sa grav bolnavă, iar mai apoi să-şi continue viaţa alături de un medic de origine slavă pe care-l întâlnise cu ani în urmă în Paris.

După cum se poate observa, acţiunea este elaborată, personajele sunt construite cu mare atenţie, iar epoca prezentată are culoarea şi farmecul specific.