O mie de cocori-Yasunari Kawabata

Cu o cana de ceai verde in fata mi-am amintit ca poate ar trebui sa scriu cate ceva despre "O mie de cocori" de Yasunari Kawabata, asa cum de ceva vreme imi sugera Margeluta.

Romanul a fost publicat pentru prima data in Japonia in 1949, iar varianta pe care eu am citit-o "Cartea de pe noptiera" de la Humanitas a aparut abia in anul 2000.

Personajul principal al cartii este Mitani Kikuji, iar actiunea romanului incepe cu prezentarea unei ceremonii de ceai la care acesta participa, intalnire in urma careia trebuia sa o intalneasca pe presupasa viitoare sotie Yukiko.

In acest peisaj intervin fostele amante ale tatalui sau decedat, Chikako si Ota, si se vor crea pe parcursul intregului roman portrete simetrice tata-fiu si mama-fiica.

Kikuji se va lasa ademenit atat de doamna Ota si mai tarziu de fiica sa Fumiko, insa ambele il vor lasa confuz,peste toata actiunea romanului plutind un sentiment de melancolin, solitudine si resemnare.

Chiar daca este o poveste destul de scurta , impresioneaza prin simplitate, prin detaliile foarte exacte cu privire la ceremonia ceaiului simai ales prin sentimentele variate pe care le prezinta.

In ceea ce ma priveste, " O mie de cocori" este o poveste pe care trebuie sa o citesti, pe care mai apoi vei simti nevoia peste ani sa o recitesti, si care mi-a placut mai mult decat "Vuietul muntelui" sau "Frumusete si intristare".

Povestile din lumea asiatica pot parea mai triste, mai dure decat cele cu care ne-am obisnuit deja, dar in acelasi timp sunt cele care lasa multe semne de intrebare.

Kawabata se desosebeste mult de Murakami, pe care-l citesc de fiecare data cu multa placere, insa ambii propun o calatorie in fascinanta lume asiatica , care sigur te va schimba....