Pentru câteva momente

Sunt puțini oameni în prezența cărora mă simt bine din primele clipe în care i-am întâlnit. 

Până să-l cunosc nu știam că aveam nevoie de ceva care-mi era familiar, acel haos pe care-l controlam atât de bine și care mă atrăgea ca un magnet.

Cum să lupți împotriva a ceea ce-ți este familiar?

Mi-am amintit azi,citind un text, de momentul în care am stat mai bine de 2 ore cu capul pe pieptul lui în întunericul unei săli de cinema. 

Nu știu cine era mai uimit;mai ales că nu obișnuiesc să îmbrățișez oamenii care nu-mi sunt foarte apropiați. 

Dar în momentul acela regăseam ceva care-mi dădea încredere și liniște.

Dacă ar fi fost să bifez pe o listă , probabil că el nu îndeplinea niciun criteriu din cele pe care le-aș fi trecut. 

Doar că n-aș fi trecut acea familiaritate, aș fi fugit cât mai departe de ea. 

Poate că aveam nevoie să o confrunt, să o las să mă consume. 

In același timp am trăit un roller-coaster de emoții, adrenalină și endorfine. 

Încă sunt uimită cum creierul își amintește anumite momente, cum o frază dintr-un text oarecare te face să retrăiești un moment de care altfel poate ai fi uitat complet. 

Nu cred că întâlnești oamenii întâmplător :fie ai nevoie de ei, fie ei au nevoie de oameni ca tine. 

Pentru câteva momente în timp am fost atât de liberi împreună.