Liniste

Visez la o zi calduroasa de mai cu miros de flori in aer. Sunt linistita , libera si ma simt atat de bine.

Revad vag orasul in care am stat multi ani, un oras care vibra in fiecare clipa.

Sunt iar acolo, de parca nu as fi plecat nicicand, totul mi-e atat de cunoscut, strazile, cladirile,oamenii...

Ma trezesc brusc si mi-e greu sa-mi dau seama unde ma aflu.

Am un sentiment de bucurie de pe urma visului, pe care as vrea sa-l prelungesc.

Daca stau sa ma gandesc nu-mi amintesc cand m-am simtit ultima data asa....

Mi-e dor de normalitatea pe care o stiam, de sentimentul de siguranta si de libertatea de a fi cum vreau, fara sa ma simt mereu observata, analizata, criticata.

Ies afara si vad ca orasul s-a golit brusc, e atata liniste ca-mi pot auzi gandurile.

Ma bucur ca am scapat de lumea prea grabita si zgomotoasa, orasul asa pustiu ma incanta.

Cei care au ramas sunt fie prea prinsi cu treburile lor zilnice, fie se opresc din rutina 

si se bucura de lucrurile marunte.

Dupa o saptamana in care migrenele m-au chinuit in fiecare zi,aleg  sa ma opresc si sa ma bucur de fiecare clipa.

Oamenii imi arata inca o data ca interesele lor ii conduc, ca putini sunt cei carora le pasa de cei din jurul lor.

Acum stiu ca nu ii pot schimba, incerc sa observ cum actionez eu, ce trebuie evitat, ce trebuie ajustat.

Profit de timp si de orasul gol sa-mi limpezesc gandurile, sa sortez ceea ce vreau eu si ceea ce vor altii de la mine.

Sub un strat de oboseala, anxietati si alte probleme, gasesc omul care pe care lucrurile simple il faceau fericit. 

O plimbare in aerul proaspat din padure,linistea din jurul apei, un ceai baut cu un prieten , o masa in week-end alaturi de prieteni vechi, sa ma pierd intr-o carte buna, toate astea inca ma fac fericit.

Oare cum am ajuns sa ma pierd in lucruri care ma consuma, in loc sa caut ceea ce-mi aduce starea de bine?

Vreau sa prelungesc linistea, vreau sa nu uit sa vad lucrurile mici care te fac fericit.
Vreau o zi calduroasa cu miros de flori in aer si-un buchet de bujori.