2 ani

Dear mom, 

17 martie 2016

2 ani de dor.

A fost o saptamana grea, am alergat in dreapta si-n stranga , am vrut sa uit tot ce s-a intamplat in ultima vreme.

As vrea sa nu fiu atatea piese imprastiate, pe care sa trebuiasca sa le adun, as vrea sa am o imagine clara.

Intre timp am reusit sa amestec lucruri, sa iau decizii, pe care nu le regret, dar care nu au dus unde speram.

Uneori mi-as dori sa uit tot ceea ce m-a ranit.

Apoi am impresia ca doar am supravietuit in tot acest timp, pasii au fost prea mici, vad lucrurile care inca nu merg si prea putin pe cele de care sunt multumita.

Inca nu stiu daca am trecut acest test, sau ce trebuia sa insemne, stiu doar ca totul este dinamic, ups & downs in fiecare zi.

Poate ca nimic nu ma putea schimba mai mult decat plecarea ta, nimic nu ar fi reusit sa-mi arunce dintr-o data atatea temeri in fata.

Nu e deloc usor sa lupti cu amintiri care dor, sa lasi in urma ceea ce-ti era cunoscut si sa incerci sa te adaptezi din mers.

Cumva simt ca am inceput o "noua viata" dupa plecarea ta. Da, e diferita de tot ce-mi imaginasem inainte, inca nu stiu daca e ceea ce imi doresc asa ca iau fiecare zi cum vine si incerc sa fiu mai aproape.

Sunt multe "planuri" care au ramas intr-un colt in asteptare, poate va veni si randul lor sau poate vor fi inlocuite de altele.

Uneori simt ca ai plecat ieri si astept sa te intorci...

Imi e dor si inca doare.

I miss you and I love you.