American Sniper & The Imitation Game

 

 După Unbroken, îmi doream mult să văd atât American Sniper, pe care mai toată lumea îl lăuda şi în egală măsură The Imitation Game, deoarece aveam sentimentul că o să-mi placă.

American Sniper mi-a plăcut, poate şi pentru că în rolul principal era Bradley Cooper. Regia i-a aparţinut lui Clint Eastwood, iar filmul prezintă povestea lui Chris Kyle, cel mai bun lunestist al SUA şi cele 4 misiuni ale sale în Irak.

Nu l-am recunoscut deloc pe Bradley Cooper în rolul lui Kyle,m-a surprins,a reuşit să redea foarte bine trăirile, traumele cu care se reîntoarce un soldat din astfel de misiuni.

Sfârşitul este neaşteptat şi dramatic, totul pare foarte real, o mare atenţie pentru detalii şi un personaj puternic.

Filmul are 6 nominalizări la Oscar.

 

The Imitation Game a fost pentru mine surpriza, o anticipasem cumva când citisem că este povestea matematicianului Alan Turing din al doilea război mondial, dar nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult.

Alan Turing(Benedict Cumberbatch) este unul dintre cei mai buni matematicieni din Marea Britanie şi este ales să facă parte dintr-o echipă secretă care avea ca scop decriptarea mesajelor secrete trimise de Germania în al doilea război mondial. Pentru a realiza acest lucru , Alan proiectează propria sa maşină pentru a decripta Enigma(maşinăria care transmitea mesajele germanilor).

Desigur procesul este greoi, superiorii nu-i acordă prea multă credibilitate lui Alan, dar cu ajutorul lui Joan Clarke(Keira Knightley), reuşeşte să câştige încrederea şi sprijinul celorlalţi membrii ai echipei.

Alan nu este un personaj sociabil, este în schimb foarte creativ, incredibil de inteligent, uneori naiv, loial şi bun.

Alan încearcă să accepte convenţiile din jur, motiv pentru care o cere în căsătorie pe Joan, deşi el era homosexual.Pentru a nu o pune într-o postură nefavorabilă îşi retrage mai apoi propunerea, chiar dacă Joan nu avea nimic împotriva unei astfel de relaţii.

Aparatul construit de Alan şi munca echipei sale , va duce la sfârşitul războiului în 1945, la salvarea mai multor vieţi omeneşti şi înfrângerea Germaniei. Este un film despre eforturile din spatele fronturilor, prin care acest război a fost câştigat.

În anul 1952 lui Alan îi este intentat un proces din cauza faptului că era homosexual, acceptă un an de tratament hormonal pentru a evita închisoarea şi a putea să lucreze mai departe la proiectul său.

În 1954, la vârsta de 41 de ani se sinucide.

Filmul impresionează prin frământările lui Alan, care îşi doreşte uneori normalitatea, pentru a putea fi lăsat să lucreze, mintea sa este sclipitoare, un personaj sincer, dar în permanenţă neînţeles de cei din jur.

Oare câte lucruri ar mai fi putut descoperi şi crea, dacă un detaliu personal( uneori şi astăzi netolerat de majoritate) nu ar fi cântărit atât de mult?

Şi poate că uneori căsătoria cu cel mai bun prieten ( în cazul lui Joan) putea fi un câştig pe termen lung.

Filmul are 10 nominalizări Bafta şi 8 la Oscar, sper să câştige cât mai multe premii, deoarece este un film care merită văzut pentru povestea reală, pentru jocul actorilor şi întrebările care le ridică. Vi-l recomand!