The fault is in our Stars- Despre lucrurile cu adevarat importante

Astăzi am terminat de citit si cartea lui John Green , filmul îl văzusem cu câteva săptămâni în urmă. Am în continuare aceeaşi senzaţie că orice aş citi în zilele următoare nu ar putea atinge maximul pe care această carte l-a lăsat.

Filmul nu diferă prea mult de carte, este trist şi frumos în acelaşi timp , mi-a reamintit tot ceea ce ştiam deja despre lucrurile importante din viaţă.

Hazel Grace(Shailene Woodley) este o tânără de 16 ani bolnavă de cancer tiroidian,care îl întâlneşte întâmplător pe Augustus Waters(Ansel Elgort) un tânăr cu un picior amputat şi care este în perioada de remisie.

Treptat prietenia lor se transformă într-o poveste de dragoste mereu contra cronometru, pentru că vieţile lor sunt departe de a fi ca ale celorlalţi. Totul se schimbă în viteză,îndrăznesc să spere că finalul de care se tem este departe, descoperă noi emoţii şi locuri, se lasă pradă vulnerabilităţii şi trăiesc fiecare clipă.

Este trist faptul că Augustus moare, iar Hazel trebuie să continue să trăiască cu această pierdere. Atât filmul, cât şi cartea au reuşit să mă emoţioneze şi să mă facă să plâng aşa cum mi-aş fi dorit şi aveam nevoie cu ceva timp în urmă.

Încă o dată mi-a reamintit că la final , atunci când tragi linia contează numai persoanele care ţi-au fost alături , le-ai iubit şi te-au iubit, restul sunt doar detalii.

De asemenea mi-am reamintit de citatul lui Murakami: If you remember me, I do not care if anyone else forgets.