My Cote D'Azur Diary:Magnifique Cannes(7)

 O nouă zi pe Coasta de Azur, o nouă destinaţie, unul din cele mai impresionante oraşe, care reuşeşte să cucerească prin farmecul său pe oricine-Cannes.

Cannes-ul reuşeşte să uimească încă de la început: este suficient de mare  pentru a avea toate marile hoteluri, magazine, restaurante şi plaje, însă prea mic pentru a fi străbătut cu piciorul.

În 1834 Cannes era doar un sat pescăresc, însă frumuseţea acestui loc i-a atras pe cei care se îndreptau spre Nisa, şi-au construit aici reşedinţe de vacanţă, străinii curioşi i-au urmat şi astfel Cannes a început să înflorească.

Astăzi misterul acestui oraş încă  mai atrage turiştii, festivalul de film din luna este faimos, plajele sunt în mare parte private, Cannes este un oraş scump, şic, locul unde am resimţit cel mai bine spiritul francez.

Distanţa Nisa-Cannes am parcus-o în doar 60 de minute cu autobuzul din Ligne D'Azur şi am  început prin a străbate centrul vechi,foarte pitoresc cu străduţele sale înguste, pavate cu piată, casele cu obloane de lemn colorate şi flori minunate.

Mai apoi ne-am îndreptat spre Tour de Mont Chevalier din secolul al XI-lea, un loc încărcat de istorie care oferă o panoramă  splendidă asupra coastei. Tot de aici veţi avea cea mai frumoasă imagine cu portul din Cannes, ambarcaţiuni scumpe şi albe, care străluceasc în lumina soarelui.

Spre deosebire de portul din Antibes, acesta este mai restrâns, însă este posibil ca valoarea ambarcaţiunilor să fie mai mare.

După  ce ne-am apropiat mai mult de port şi am admirat ambarcaţiunile, ne-am îndreptat spre vasul care avea să ne ducă în doar 20 de minute pe Insula  Ste. Marguerite, locul în care în secolul 17 a fost întemniţat Omul cu Masca de Fier şi unde s-a filmat şi filmul cu Leo di Caprio.

Plimbarea pe Mediterană a fost minunată,mulţi turişti, dar şi francezi din alte regiuni sau un grup de elevi de şcoală generală ce urmau să aibe o lecţie practică la muzeul de pe insulă.

Insula Ste. Marguerite este un loc deosebit şi unic prin faptul că este încă înconjurată de pădure, nu există electricitate sau apă potabilă, este poate cel mai liniştit loc pe care l-am întâlnit în această călătorie.

 Cred că am petrecut mai bine de 3 ore pe această insulă, încă de cum urcai spre fosta temniţă se simţea un aer mai curat, nepoluat, vegetaţia mediteraneană dădea un farmec special acestui loc sălbatic.

Aici am vizitat Muzeul Mării, care aduna diverse exponate de pe vasele ce s-au scufundat, dar şi celulele în care se presupune că a fost întemniţat Omul cu masca de fier.

Este incredibil câtă linişte se poate aduna în acest loc, total diferit de Cannes-ul pe care îl văzusem anterior, soarele făcea apa turcoaz să strălucească, iar oraşul părea foarte departe.

 Înainte de a părăsi insula ne-am îndreptat spre plaja cu nisip fin şi apă clară şi turcoaz, o altă oază de linişte.

Reveniţi în oraş, am pornit spre Palais des Festivals, un loc foarte aglomerat şi plin de turişti, dornici să imortalizeze un moment pe covorul roşu. De această dată covorul era negru, cel roşu se întinde doar în momentul festivalului, însă cu toţi turiştii din jur , acest loc mi-a plăcut.

La Croisette este locul cel mai şic al oraşului, unde veţi regăsi toate marile hoteluri, restaurante, magazine de designer, maşini luxoase şi palmieri.

După atâtea lucruri care atrăgeau privirea, ne-am îndreptat spre faleză şi am regăsit puţină  linişte în micul oraş, care pare mereu în mişcare.

Aici lucrurile par diferite, lumea se plimbă relaxată, aleargă, se întoarce de la serviciu, este locul care mi-a plăcut cel mai mult în Cannes.

Cum ai putea să nu te opreşti puţin să stai pe unul din scaunele albastre , să priveşti Mediterana în care se reflectă un apus minunat de soare? Se mai termină încă o zi sau poate este un alt început....

Oricum vi  se va părea Cannes-ul: scump, şic, prea mic, aglomerat, cu siguranţă în cele din urmă vă va cuceri şi nu vă va lăsa indiferenţi.

Poate aici veţi resimţi cel mai acut influenţa pe care o au resursele materiale, însă oraşul merită vizitat, admirat, străbătut cu piciorul.

Aici veţi găsi o melodie care-mi reaminteşte în fiecare zi de farmecul acestui oraş, care m-a cucerit!

Mai rămân de depănat amintiri despre Monaco şi Nisa, în postările viitoare....