WHAT IF?

Întâlnirea dintre două personalităţi este ca alăturarea a două substanţe: dacă există o reacţie, ambele sunt transformate."( Jung)

Nimic mai adevărat! Până la urmă vrem sau nu să recunoaştem suntem supuşi unor astfel de reacţii în fiecare zi , în fiecare moment , iar intensitatea lor diferă.

Dealtfel doar unele alăturări au ca finalitate transformarea imediată, ea fiind percepută mai târziu de personalităţi sau se poate întâmpla să fie simţită mai repede în funcţie de repectivitatea sa.

Oricum rămân la convingerea că orice formă de comunicare( verbală sau non-verbală) are ca finalitate o transformare. Iar cum de cele mai multe ori să comunicăm eficient a devenit o raritate devine din ce în ce mai greu să te transformi şi e păcat pentru că aşa se pierd multe de ambele părţi.

Există desigur persoane cu care nu poţi comunica aşa cum ţi-ai dori oricât ai încerca şi până la urmă sfârşeşti prin a limita comunicarea la strictul necesar, măcar nu mai iroseşti energia şi o canalizezi spre alte persoane.

Cel mai interesant este, când întâmplător ,reuşeşti să comunici cu o persoană cu care nu ai multe în comun la prima vedere şi pe care treptat o descoperi. Aici poate să funcţioneze cel mai bine cele spuse mai sus....reach out!

Aş încheia cu ceea ce a spus Murakami , mi se pare că e esenţa nu numai a ceea ce a spus Jung , ci a fiecărei zi: Existenţa e comunicare şi comunicarea e existenţă..... ( ce bine ar fi dacă ne-am aduce aminte mai des....)