Azi e ziua ta, mama!

Am recitit aseara toate articolele pe care le-am scris din 2014 de cand ai plecat si mi-am dat seama ca ultima data am scris de ziua ta in urma cu 5 ani.

Nu au lipsit insa articolele din fiecare an din aprilie... 

Mi-am propus ca anul acesta sa nu mai las sa simt doar pierderea in aceasta zi, si sa-ti aduc un omagiu intr-un alt mod.

N-am niciun dubiu ca ti-ar fi placut sa petrecem aceasta zi impreuna. 

In septembrie  2013 eram la un restaurant italian, asa ca azi stau intr-un restaurant italian beau un cappucino si mananc un tort delicios de ciocolata cu gandul la tine. 

Ce mai faci? Mi-ar placea sa-ti aud iar vocea... 

Despre mine sigur stii in continuare tot, chiar daca imi lipseste sa ti le povestesc iar...

Si as avea aproape o alta viata de povestit. 

De curand, eram cu barca in larg in Capri si ma gandeam ca atat de libera mi-ar placea sa ma simt daca nu as mai exista fizic. 

Cumva am simtit ca erai acolo, n-ar fi prima data... 

Apa, cer, liniste, soare cald si libertate.

 

Imi doresc ca la fel sa fie si pentru tine acum, m-ar face fericita. 

Love you till the end of times!