When in Rome(1)

Nu e nimic mai relaxant decât să stai să privești un pod într-o zi de octombrie. Mi-au plăcut mereu podurile, poate pentru că unesc locuri, sau are legătură cu apa... Iar podul acesta din Roma, Ponte Sant Angelo, e fără îndoială frumos şi are o mulţime de statui cu îngeri, nu diafani şi copilăroşi. Sunt asemeni oamenilor, au expresii diferite, sunt uimiţi sau încruntaţi, fericiţi.

Poate au legătură cu statuia îngerului Mihail din vârful castelului Sant Angelo,care se spune că a apărat oraşul de ciumă şi alte molime.

Toamna e frumoasă la Roma, zilele sunt calde, fântâni şi statui în toate pieţele, arta a coborât din muzee pe străzi...

Oamenii sunt relaxaţi, prietenoşi, atât de familiari unii cu alţii. 

Am regăsit un echilibru de care-mi era tare dor după această călătorie la Roma. Aveam nevoie de o pauză, de linişte, de frumos. 

Am descoperit că după 1 an şi jumătate mă pot bucura de lucrurile simple și-mi sunt suficiente. A fost un drum lung si greu, mi-am privit de atâtea ori temerile în faţă, am pierdut oameni pe care-i iubesc...

Mi-a fost greu să regăsesc drumul spre aceste zile de echilibru, dar acum ştiu că aveam cu mine multe resurse în acest timp care aşteptau momentul să iasă la lumină.

Şi nu e doar echilibru, e şi libertate. 

M-am reîntors de la Roma cu câteva puncte la care vreau să lucrez: alimentaţie potrivită, mai multă alergare, mai multă răbdare, o viaţă simplă, linişte şi recunoştiinţă.