Cele 5 etape ale durerii

Durerea e complicată.Apare fără preaviz,zdruncină tot ceea ce ştiai până atunci.Durerea are 5 etape care cel mai adesea nu se succed într-o anumită ordine şi care au o durată diferită de la o persoană la alta:negare,furie,negociere,depresie,acceptare.

Negarea a fost prima etapă în care am blocat totul pentru a putea continua.Părea o soluţie bună să nu simt nimic din toată suferinţa pe care o aveam.Doar că nu am blocat doar durerea ci tot,iar la un moment dat m-am speriat de această incapacitate de a simţi ceea ce se întampla.

A fost dificil,am reînvăţat să privesc lucrurile bune,să mă obişnuiesc cu cele care dureau.Pentru mine rezolvarea a venit neaşteptat la un concert Alexandru Tomescu şi  Eduard Kunz. Atunci prin muzică am reînceput să simt tot ce blocasem.

Furia s-a manifestat asupra mea ,asupra celor implicaţi sau a unui Dumnezeu căruia nu-i înţelegeam motivele.În spatele furiei se află durere,multă adesea,simţi că eşti singur,că nu poţi găsi nici o conexiune cu nimic.Furia trebuie exprimată,mi-a luat ceva vreme să-i înţeleg rostul.

La un moment dat aş fi negociat un alt sfârşit,aş fi vrut ca mama să nu plece atât de repede,dar nu aveam cu cine să negociez.Începi să-ţi dai seama că lucrurile nu se vor schimba,că tu nu ai nici o putere în acest sens,iar depresia în cazul unei pierderi este normală. Au fost momente dificile în care nu găseam soluţii sau răspunsuri.
Am fost pusă în situaţia de a fi faţă în faţă cu temerile mele,de cele mai multe ori singură.Drumul nu e uşor,schimbările sunt multe,sentimentele vin de-a valma,iar tu trebuie să supravieţuieşti.
Acceptarea e o etapă dificilă,uneori poate însemna să avem mai multe zile bune decât rele.
Cred că toate acestea pot fi înţelese doar de cei care le-au trăit, aici empatia nu ajută prea mult.