Început de mai

E dimineaţă. Stau şi ascult ploaia. 

Ieri a fost un 1 mai cu soare, o vizită la zoo, miros de pădure, soare, un latte, oameni frumoşi. Ce îţi poţi dori mai mult?

Mi-am amintit de un 1 mai din urmă cu 2 ani pe care l-am petrecut în Praga şi Munchen. Am plecat dimineaţa din Praga cu trenul spre Munchen, o călătorie lungă de 6 sau 7 ore, cu întârzieri. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd atât de mult timp într-un mijloc de transport, dar peisajul a adus o completare.

Undeva în jurul orei 15 eram în Munchen, am pornit spre centru, magazine închise, o terasă cu bere Paulaner, foarte mulţi turişti, drum spre aeroport şi apoi zborul spre casă. 

A fost un 1 mai perfect, activ, care-mi reaminteşte cât de mult îmi place să călătoresc...

Revin la ploaia de afară, la melancolia pe care mi-o transmite, mai ascult puţin byron.

Dacă era soare mi-aş fi dorit să urc la Cetatea Poenari, 1480 de trepte şi o panoramă care sigur merită efortul fizic. Mă mulţumesc să o văd de la distanţă,este impunătoare, martoră unei istorii, vom reveni...

Ajung la Barajul Vidraru , aerul miroase a curat şi libertate, apa are o culoare interesantă, în jur stâncă şi verdele pădurii. E un loc minunat. 
Urc trepte, încerc să uit de frica mea de înălţime, încă plouă....
 

Văile înconjurate de ceaţă sunt momentul meu zen astăzi, e multă linişte şi frumos...

Îmi reamintesc iar de alt moment zen, stăteam pe scările de lângă Turnul din Pisa şi  priveam apusul. Aceeaşi linişte, acelaşi sentiment de libertate.

Îmi doream să urcăm pe Tranfăgărăşan , dar drumul este parţial închis, aşa că am revenit la Curtea de Argeş, un oraş despre care am multe amintiri.
Am revăzut Curtea Domnească cu ruinele sale.