Sunt ani care întreabă şi sunt ani care răspund...

Zilele trecute am găsit imaginea cu citatul de mai sus şi mi s-au părut mai mult decât potrivite pentru tot ceea ce a însemnat 2014 pentru mine.

Nu o să fac un bilanţ,ştiu sigur că aş ieşi în pierdere, mi-aş dori doar ca la un moment dat un anume an să-mi răspundă dacă am trecut într-adevăr toate probele din 2013 şi 2014, care a fost scopul lor.

2014 a fost anul care mi-a pus multe întrebări:dificile, incomode, dure,a adus momente de care aş fugi dacă ar fi posibil şi le-aş uita cât mai repede.

Cred în karma, în lucrurile care trebuie să se întâmple,oamenii pe care îi întâlneşti şi care-ţi schimbă viaţa.Cred că lucrurile bune se vor întoarce într-un anume fel la un moment dat, cred că oamenii puternici sunt supuşi la mai multe încercări, chiar dacă logica nu o înţeleg...

Mai cred că doar cei au trecut prin experienţe similare te pot înţelege , restul pot cel mult să-şi imagineze....Am întâlnit destulă lipsă de empatie şi compasiune, înţelegere, prea puţină umanitate, mi-a părut rău că lucrurile simple şi normale deveniseră  brusc complicate.

Am văzut şi simţit destulă suferinţă în aceste luni pentru a-mi da seama că toleranţa, compasiunea, empatia, recunoştiinţa sunt importante că totul este limitat, iar prioritățile şi planurile pot deveni praf în vânt rapid. 

În acest momente mi-e dor să alerg, pentru că din cauza gastritei care mă chinuie din august în ultimele 2 luni nu am mai alergat, mi-aş dori să rezolv problema aceasta cât mai repede...

Revenind la titlul acestei postări, undeva prin 2012 îi ascultam pe Placebo live la Bucuresti , era primul concert live şi mult mi-aş fi dorit atunci să fie  în locul lor Depeche Mode pe care îi ratasem în 2006.

M-am întrebat de câteva ori de ce lucrurile s-au petrecut astfel, abia de curând am înţeles, a fost unul din răspunsuri...

Pe Depeche i-am văzut şi ascultat live în 2013, a fost un moment minunat, însă primul concert rămâne Placebo, iar acum nu aş schimba asta cu nimic.Karma?... posibil.

După concertul Placebo am rămas cu o stare de libertate şi euforie, de care-mi aduc aminte cu drag de fiecare dată, un moment  dintr-o seară caldă de vară în care ai certitudinea că eşti fericit şi liber.Astfel de momente îmi doresc!

Poate că uneori sunt ani care întreabă şi ani care răspund.....