Concert in memoria unui inger- Eric Emmanuel Schmitt

Eric Emmanuel Schmitt continua sa ma uimeasca cu fiecare noua carte pe care o citesc, iar admiratia mea pentru talentul sau creste.

Concert in memoria unui inger este o colectie de 4 nuvele( Criminala, Intoarcerea, Concert in memoria unui inger, O iubire la Elysee), a caror tema centrala este interogarea cu privire la capacitatea omului de a se schimba in bine sau rau in functie de diverse circumstante.

Vor fi povesti in care personajele vor suferi experiente care le vor schimba in bine ( Chris in Concert in memoria unui inger) sau din contra o experienta nefasta ii va schimba in rau.

Ramane pana la urma o alegere personala , alegem fie ca experientele negative sa ne deschida noi drumuri spre mai bine, sau ramanem prinsi intr-un univers trist, care nu ofera prea multe solutii.

Cel mai mult mi-a placut nuvela O iubire la Elysee,as fi pus titlul romanului in functie de aceasta nuvela.  Henri este presedintele Frantei, un om puternic, preocupat de imaginea sa , dar prea putin de familia sa. Catherine, odata o tanara boema, este sotia lui Henri, pe care insa nu-l mai iubeste, dar refuza sa-l paraseasca.

Viata lor este diferita de imaginea pe care o afiseaza pentru public, situatia se schimba in momentul in care Catherine afla ca este bolnava de cancer si mai are putin timp la dispozitie.

La inceput Henri refuza ceea ce i se intampla, se implica mai mult in viata politica si obtinerea celui de-al doilea mandat al sau, o viziteaza destul de rar pe Catherine internata intr-un centru de ingrijiri paliative. Dupa decesul sotiei sale afla despre existenta unei carti si se sperie ca secretele sale ar putea iesi la iveala. Surpriza este mare cand afla ca de fapt cartea este depre el si dragostea pe care Catherine i-o purta. 

Se va retrage treptat din viata politica pentru a-si trai viata cu senitatate.

Este o poveste minunata despre cum o intamplare vine sa schimbe radical vietile personajelor, o poveste despre dragoste, incredere, suspiciuni, dualitate.

"Sentimentele noastre nu sunt schimbatoare, ci ambigue, negre sau albe, in functie de impact, tensionate de contradictiile lor, ondulate, serpuitoare, capabile de ce-i mai bun si de ce-i mai rau.”