Zorba Grecul-Nikos Kazantzakis

Până de curând această carte era  pentru mine învăluită de un mister pe care nu-l știam,care mă tenta să-l descopăr. 

După ce am citit-o mi-am dat seama că era încă una din acele cărţi care-şi aşteptau momentul pentru a fi savurate, înţelese pe deplin şi la care mă voi gândi mult timp după ce am terminat-o de citit.

Toate recenziile pe care le-am citit cu privire la această carte o lăudau, mă aşteptam să fie o lectură interesantă, însă în final mi-a depăşit toate aşteptările.

"Dac-am şti, jupâne, zise el, ce spun pietrele, florile, ploaia! Poate că ele cheamă, poate că ele ne cheamă şi noi n-auzim.Când se vor destupa urechile oamenilor?Când vom avea ochii deschişi să vedem? Când vom deschide braţele să îmbrăţişăm totul, pietrele, florile, ploaia, oamenii?"

Naratorul este un tânăr antreprenor, care în călătoria sa în Grecia îl întâlneşte pe cel care îi va schimba întreaga existenţă cu personalitatea sa-Zorba.

Povestea este simplă, te cuprinde cu fiecare pagină, astfel încât devine foarte dificil să laşi cartea din mână şi mai dificil să nu te gândeşti la ea după ce ai ajuns la ultima frază.

Este o poveste despre prietenie, despre micile frumuseţi ale vieţii, despre întrebări şi răspunsuri, dar mai ales despre libertate.

Zorba este cel mai bun exemplu al omului care doreşte şi încearcă să fie liber, iar această libertate, pe care o preţuieşte cel mai mult îl face un om frumos.

O dată ce l-a întâlnit pe Zorba viaţa naratorului se schimbă, îşi dă seama de cât de îngustă era viziunea sa despre viaţă şi încearcă să se apropie treptat de libertatea cu care Zorba îşi trăia viaţa.

Zorba îşi trăia viaţa ca şi cum ar muri mâine, fără regrete, cu senitătate şi veselie, iar tânărul ca şi cum ar trăi veşnic, fără a preţui suficient momentul prezent.

Descrierea locurilor, oamenilor şi obiceiurilor din Grecia sunt minunate, toate recreează vizual povestea.

După fiecare pagină citită eram încercată de un sentiment de linişte, aşa cum nu am regăsit la nici o altă carte, iar acest sentiment nu m-a părăsit până la finalul cărţi.

Sunt într-adevăr cărţi care trebuie citite la momentul potrivit, cu care rezonezi şi nimic nu este întâmplător.

"Şi eu care îmi închipuiam că n-am nevoie de nimic, am simţit deodată că am nevoie de tot."