What I talk about when I talk about running-Haruki Murakami

What I talk about when I talk about running este una din cărţile foarte subiective şi interesante, pe care le-am citit în ultima vreme.

Am ales să citesc cartea în engleză, există însă şi varianta tradusă cu titlul-Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, la Polirom(2007).

Cartea a fost începută în vara anului 2005 şi terminată în toamna anului 2006, iar aventura scriitorului începe în august 2005 în Kauai, Hawai.

Murakami reuşeşte să îmbine foarte bine relatările sale cu privire la viaţa unui scriitor cu dilemele sale şi  antrenamentul unui alergător de cursă lungă.

Pentru Murakami, dar şi pentru cei care practică sportul în mod regulat , motivaţia este următoarea:"It's precisely because of the pain,precisely because we want to overcome that pain,through this process,or really being alive or at least a partial sense of it".

Durerea este mereu prezentă în antrenamentele alergătorilor, corpul răspunde diferit de fiecare dată,dar o dată ce depăseşti pragul durerii poţi alerga oricât de mult vrei. Eu am testat ceea ce Murakami descrie în acestă carte şi pot spune că durerea este doar imboldul care te ţine în joc, care te determină să-ţi depăşeşti limitele, când de fapt fizic eşti pe punctul de a renunţa.

"Most runners run not because they want to live longer, but because they want to live life to the fullest".

Într-adevăr, chiar şi Murakami recunoaşte că alergătorii sunt văzuţi ca fiind diferiţi de restul persoanelor, sunt oameni activi, energici, competitivi, care doresc să încerce senzaţii noi, să se autodepăşească, dar în acelaşi timp sunt constanţi în pregătire.

"Muscles are like work animals that are quick on the uptake.If you carefully increase the load,step by step,they learn to take it.As long as you explain your expectations by actually showing them examples of the amount of work they have to endure, your muscles will comply and gradually get stronger.It doesn't happen overnight".

Încă o afirmaţie testată, într-adevăr muşchii se vor obişnui treptat cu un nou nivel de efort, la început se va instaura durerea o dată ce treci de pragul pe care îl cunoşteau anterior, însă pe parcurs se disciplinează.

Murakami recunoaşte care este şi motivaţia în ceea ce priveşte activitatea sa de scriitor:"I'm writing, in other words, to put my thoughts in some kind of order".

Din ceea ce povesteşte cu o mare modestie şi sinceritate, Murakami a participat la aproximativ 35 de maratoane în 25 de ani, dar declară că principalul scop al antrenamentelor sale este acela de a-şi menţine şi îmbunătăţi condiţia fizică pentru a continua să scrie romane.

Murakami descrie şi antrenamentele, dar şi trăirile pe care le-a avut de-a lungul unor maratoane importante, alergând fie în Tokyo, Cambridge, Colorado, etc.

O dată cu această carte am descoperit o nouă latură a scriitorului Murakami, care este şi scriitorul meu preferat, o persoană determinată, energică,plină de viaţă şi talent, dar extrem de modestă şi sinceră, iar toate aceste calităţi le veţi descoperi în cărţile sale.

Chiar dacă este puţin diferit de ceea ce a scris anterior, acest volum de memorii este foarte bine scris, interesant şi captivant. Personal, este o provocare să particip în viitor la un maraton, aşa că această carte a fost o sursă de inspiraţie şi sfaturi foarte utile.

"Human beings naturally continue doing things they like, and they don't continue what they don't like".