Intouchables(2011)

Am văzut ieri la Cinema City  Intouchables, un film francez foarte interesant care are toate ingredientele unui film care nu trebuie ratat!

Deşi iniţial oscilam între a vedea Solmon Fishing in Yemen sau The Raven(cu John Cusack, care îmi place mult), după o privire mai atentă pe lista filmelor ce rulau la cinema , am decis că Intouchables era probabil filmul pe care îl căutam şi pe care aveam nevoie să-l văd.

Îmi place mult cinematografia franceză, este cu adevărat deosebit ceea ce realizează să transmită prin nişte poveşti de viaţă aparent simple şi banale, dar viziunea lor şi mai ales umorul , m-au determinat să apreciez filmele franceze, pe care le urmăresc de fiecare dată când apar la cinema.

Intouchables este inspirat dintr-o poveste adevărată, povestea lui Philippe(Francois Cluzet), un aristocrat bogat din Paris, care în urma unui accident cu parapanta devine complet imoziliat de la gât în jos.

În aceste condiţii este în căutarea unui asistent personal care să-l ajute în activităţile zilnice şi îl întâlneşte pe Driss(Omar Sy), un tânăr negru din suburbiile Parisului, tocmai ieşit din închisoare. Deşi aparent nu pare potrivit pentru o sarcină atât de solicitantă, umorul lui Driss, pofta de viaţă şi atitudinea sa degajată îl determină pe Philippe să-l angajeze pentru o perioadă de probă de o lună.

Driss învaţă repede care-i sunt noile atribuţiuni, se împrieteneşte cu Philippe pe care ajunge să-l însoţească în muzee, săli de operă, restaurante. Tot el este cel care îi dă curaj să ia legătura cu tânăra căreia îi scria scrisori de mai bine de 6 luni.

La un moment dat, Driss este nevoit să renunţe la slujba sa pentru Philippe şi să se reîntoarcă acasă pentru a avea grijă de fraţii săi adoptivi mai mici.

Însă în final, Driss revine în casa lui Philippe, îi aranjează o nouă întâlnire cu Eleonor la malul mării, iar viaţa îşi continuă cursul normal.

Povestea poate părea destul de simplă, nu apar vedete, nu sunt schimbări dramatice şi tocmai această simplitate face din acest film unul deosebit, printre cele mai bune pe care le-am văzut în acest an.

După ce am văzut acest film, întrebarea care a răsărit a fost: Cum au reusit să realizeze un film atât de bun?

Probabil că reţeta sunt lucrurile simple, optimiste, personaje bine alese,umorul de calitate, replicile inteligente şi actori foarte talentaţi. Am rămas uimită de cât de bine a fost interpreat personajul Philippe, actorul folosindu-se numai de mimică şi o mare expesivitate.

Filmul se pare că este pe locul 3 în filmele cele mai vizionate din toate timpurile în Franţa,a primit 10 nominalizări la premiile Cesare,dar şi premiul pentru cel mai bun film la Festivalul International de film de la Tokyo şi toate aceste premii sunt pe deplin meritate!

Vă recomand acest film minunat, a cărui vizionare vă va distra şi binedispune, la care veţi râde copios!