Moarte la curtea Rajahului

Această carte este una din cele mai frumoase şi interesante cărţi pe care le-am citit în ultima vreme, chiar dacă nu am avut timp să scriu despre toate, recenziile vor veni cu siguranţă în curând...

Autoarea, Shivani Singh,este descendenta unei familii regale din India, care dispare însă începând cu anul 1970, ca urmare a instaurării unui nou regim politic în India.

Romanul este fascinant şi palpitant, se regăsesc în acţiunea sa rajahi, concubine, intrigi, secrete, dansatoare, tradiţii şi cultură.

Acţiunea se petrece în palatul rajahului din Sirikot şi debutează cu vizita nepoatei acestuia de 13 ani(Lila), însoţită de mama sa.

Dacă la început palatul pare un loc fantastic, unde copii sunt mereu protejaţi de lumea din exterior, o dată cu aflare veştii unei crime săvârşite de cineva din interiorul palatului, nimic nu mai e ca la început.

Lila este la început foarte curioasă să cunoască familia mamei sale, pe bunica Nani, pe bunicul Rajah, cel foarte puternic, temut şi influent, pe mătuşa Kumud, cea interesată de doctrina comunistă, pe unchiul cel mic(care mai apoi va fi dat spre adopţie).

Lila va încerca să dezlege misterul morţii acelui slujitor, dar între timp lucruri cumplite continuă să se întâmple în palat: bunicul său rajahul este ucis prin otrăvire, bunica Nani conform tradiţiei va realiza o sita(sinucidere prin ardere), iar fratele cel mare al mamei devine noul rajah.

Mama Lilei devine foarte tulburată după moarte tatălui său, mătuşa Kumud va pleca de la palat în ţinutul său de origine, abandonându-şi soţul după ce află de trădarea acestuia cu soţia fratelui său.

Soţia noului rajah îl va abandona şi ea pe acesta după ce noul regim preia puterea, palatul şi toată lumea din el decade, bunurile sunt vândute pe nimic şi toată lumea fascinantă din copilăria Lilei dispare.

În timp, se va întâlni în tren cu cea care era de fapt fiica mai mare a bunicului său, crescută de o slujnică(chiar dacă tatăl său ordonase să fie ucisă), iar aceasta îi mărturiseşte că cel care l-a ucis pe bunicul ei a fost soţul său, un slujitor de la curte.

După cum spuneam la început, povestea şi lumea descrisă sunt superbe, nu bănuiam că existau în India atâtea asemănări cu obiceiurile de la curţile arabe sau turceşti(despre care mai citisem).

Când am terminat de citit această carte am înteles de ce Eliade era atât de pasionat de cultura şi misticismul indian, pentru că farmecul poveştilor lor te învăluie într-o frumoasă magie.