Alors sourir!

Povestioara japoneza: " Cu mult timp în urmă într-un sătuc exista un loc numit Casa celor 1000 de oglinzi.Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflând de acest loc s-a hotărât să-l viziteze.Când a ajuns, sărea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiuşele ridicate şi dând din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de căţeluşi fericiţi, care dădeau din coadă ca el. A zâmbit şi a primit înapoi 1000 de zâmbete, la fel de calde şi prietenoase. Când a plecat s-a gândit: Este un loc minunat! Mă voi întoarce să-l vizitez.

În acelaşi sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca şi primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu capul lăsat şi coada între picioare. Când a văzut 1000 de câine neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat şi şi-a zbârlit blana mârâind. Când şi cei 1000 de câini au început să mârâie a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gândit: E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată."

Ideea ar fi că oameni diferiţi au concepţii diferite, dar ar mai fi şi o a treia variantă a poveştii când căţeluşul a zâmbit la cei 1000 de câini şi ei au început să mârâie. În acest caz ce-i rămânea de făcut?

Poate doar să o considere o întâmplare nefericită şi să caute mai departe.....Alors sourir!