Hey O: Snow RHCP

"Cand privesc un copil, imi inspira doua sentimente: duiosie pentru ceea ce este, respect pentru ceea ce poate deveni."

Mi se pare a fi un citat destul de cuprinzător şi dacă toţi ne-am uita la copii de lângă noi în acest fel, poate că multe ar fi pe cale să se schimbe ...

Desigur poate ca cea mai mare reticenţă se întâlneşte la părinţi, apoi la unii profesori( care în loc de mentori , ceea ce ar trebui să fie consideră că e mai indicat să fie dictatori:( ) , şi apoi la cei din jur, care decid să nu-ţi acorde nici o şansă pentru că au destule şi nenumărate motive de a o face( pe care tu desigur nu le vei cunoaşte poate niciodată....) Trist!

Adesea mi-am pus întrebarea cum m-ar descrie cel din jurul meu pe care îl întâlnesc prima dată, a 100- oară, şi chiar uneori m-am aventurat să le aflu opiniile.Nimic mai comic şi ciudat!

Părerile diferă uneori mai mult, alteori mai puţin faţă de ceea ce eu mă aşteptam de la ei, sau faţă de cum aveam impresia că mă percep...

Iar partea cu respectul pentru ceea ce poate deveni nu prea se regăseşte, să fie oare puţină invidie la mijloc? Nu ştiu, nu vreau să aflu!

Totul a pornit poate de la faptul că m-a deranjat să aflu că alţii consideră introvertirea un lucru absolut negativ, care trebuie evitat, cei pe care ei ( doar ei!) îi consideră introvertiţi trebuiesc neapărat schimbaţi.

Nimic mai fals!

De cele mai multe ori fac eforturi pentru a nu cataloga de la început persoanele pe care le întâlnesc, e ok să le las mai mult timp, să le cunosc mai bine, dacă mi se permite....

Închei cu un citat Depeche, care mi se pare foarte valabil şi pe care îl aplic : I don't advice and i don't criticise , i just know what i like with my own eyes!