4 ani

Dear mom, 

E ciudat cum in fiecare an pe 17 aprilie este o zi gri in care ploua, la fel ca in momentul in care ai plecat...

La fel de ciudat este ca imi propun de ceva vreme sa trec mai usor peste incarcatura acestei zile, dar ma gasesc in acelasi punct in are ranile dor.

In urma cu 4 ani, 17 aprilie era joi inainte de Paste, si cum anul acesta sarbatoarea a fost mai devreme, amintirile dureroase si-au mai spus o data cuvantul.

In apropierea acestei date, sau a altor evenimente importante de peste an, totul devine mai intens, durerea iese la suprafata.

Azi mi-as fi dorit sa fug,dar a fost o zi atat de nebuna incat lucrurile au iesit asa cum au vrut. 

As fi lasat tot deoparte, dar in acelasi timp nu-mi doream sa raman singura si sa simt emotiile cu toata intensitatea lor.

Ti-as spune ca poate azi sunt mai aproape de ceea e imi doresc, dar n-as fi ales niciodata drumul asta greu. Sigur insa as merge din nou cu tine oricat de mult si de greu ar fi...

Sunt recunoscatoare pentru toate momentele pe care le-am impartit, pentru toata iubirea pe care am primit-o de la tine. 

"The unspoken reality is: people go back to their lives and you are alone.You are in a club that you never wanted to be in. You might never get over your loss.
Love had caused me grief,but only love would heal my grief".

I miss you and I love you.