Septembrie & Foc

1.Septembrie - R.Pilcher

Septembrie este un roman încântător, una din acele cărţi pe care trebuie să le citeşti. Chiar dacă cartea mi-a picat întâmplător în mână surpriza a fost plăcută şi am parcurs cele aproape 600 de pagini repede şi plăcut.
Povestea este captivantă, se prezintă istoria mai multor familii dintr-o regiune pitorească a Scoţiei, familie care mi-a adus aminte de atmosfera din La Medeleni.
Astfel, totul porneşte de la ideea Verenei Steynton de a organiza în septembrie o petrecere pentru ziua de naştere a fiicei sale, Katy, petrecere la care urmează să participe toate familiile aristocrate din acea regiune.
La petrecere sunt invitaţi membrii familiei Balmerino: Archie, un veteran de război infirm, a cărui mare pasiune o reprezintă vânătoarea, soţia acestuia , care pe perioada verii se ocupă de cazarea şi primirea străinilor care vin să viziteze ţinutul.
Deasemenea, sunt invitaţi Edmund şi soţia sa mai tânără Virginia, dar şi fiica acestuia din prima căsătorie,Kate, stabilită la Londra.
Pandora, sora lui Archie, primeşte şi ea o astfel de invitaţie , cu toate că nu-şi mai vizitase familia de mai bine de 20 de ani, când hotărâse să se căsătorească cu un antreprenor american.
Lucrurile încep să se schimbe o dată cu apropierea marelui eveniment, Pandora decide să se reîntoarcă acasă, familia este bucuroasă, dar venirea ei va trezi şi îndoiala Virginiei, care află un zvon cu privire la o presupusă idilă dintre Edmund şi Pandora cu mult timp în urmă.
Povestea Pandorei se sfârşeşte tragic, deoarece ea decide că e mai bine să-şi sfârşească viaţa, după ce cu puţin timp înainte de venirea ei afla de boala necruţătoare de care suferea.
Acest lucru îi înstristează pe toţi, singura bucurie este adusă de Kate şi Noel, care se decid în privinţa unei viitoare căsătorii.
Se pare că romanul a fost ecranizat în anul 1996 şi s-a bucurat de acelaşi succes de care s-a bucurat şi cartea, iar o mare parte a volumelor lui R.Pilcher au fost ecranizate cu un acelaşi mare succes.

2. Foc- Anais Nin

Foc s-a dovedit a fi un roman foarte diferit de ceea ce mă aşteptam , un jurnal reuşit, care prezintă evenimente, gânduri , reflecţii care tulbură.

Autoarea s-a născut în 1903, la Neuilly, lângă Paris, este marcată de despărţirea părinţilor şi plecarea de acasă a tatălui la numai 11 ani, iar acest incident o va chinui întreaga exitenţă.

Foc, este unul din cele 3 romane din categoria jurnalului său,fiind urmat de :Incest şi Henry & June.

În Foc, evocă perioada începând cu anul 1935, când Anais locuia fie în America, fie în Franţa, perioadă a avangardei şi a psihanalizei. Acum , Anais reîncepe aventura cu Henry Miller, un personaj cu privire la care sentimentele sale sunt încurcate şi fluctuante. La începutul jurnalului descrie aventura cu psihanalistul Otto Rank(Huck), care însă se sfârşeşte repede din cauza pasiunii pe care aceasta o manifesta pentru Henry Miller.

Întregul jurnal este o frământare continuă, o pendulare între fostul soţ , Hugh, Henry Miller, Otto Rank şi mulţi alţii care apar pentru scurt timp pe parcurs. Acţiunea romanului este intensă, poveştile sunt dramatic de sincere, viaţa e prea tumultoasă şi astfel jurnalul se aseamănă cu cel al Virginei Wolf.

Este probabil unul din cele mai bune jurnale pe care le-am citit, destul de obositor de parcurs , pentru că atenţia se pierde din cauza detaliilor , a angoaselor , a unui stil de viaţă prea aglomerat, trepidant , extravagant şi decadent.

Oricum , admir personalitatea autoarei, care în urma relaţiei cu Otto Rank , s-a îndreptat către practicarea psihanalizei, a reuşit să-şi liniştească pacienţii mai mult decât a reusit cu sinele ei, a încercat mereu să-l ridice pe Henry Miller din depresiile şi angoasele în care cădea, până la urmă a dus o viaţă prea intensă, un foc care ajungea să mistuie totul în jur.